diverse(le) mistere ...

Misterele din Pădurea Baciu

2011-04-11T06:26:00.000-07:00

In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.Vedeti AICI un intreg articol publicat pe aceasta tema.

Pădurea Hoia-Baciu, de lângă Cluj, a devenit, în timp, centrul fenomenelor paranormale. Multă cerneală a curs pe marginea subiectului, la fel cum mulţi curioşi au străbătut această presupus poartă între lumi. Unii dintre ei susţin şi acum cu tărie că au avut parte de experienţe inexplicabile.

Vara anului 1968. Un turist pătrunde în pădure ca să caute lemne pentru un foc de tabără. Atenţia îi este atrasă brusc de un obiect rotund şi lucios care se plimba, deasupra sa, pe cer, fără să scoată un sunet. Straniul aparat zburător accelerează, dintr-o dată, într-o direcţie uşor oblică şi dispare. Urmărindu-l prin vizorul aparatului foto, bărbatul reuşeşte să-l surprindă în trei cadre. Fotografiile ajung la Florin Gheorghiţă, care spune că sunt autentice.

Aflati mai multe AICI

Despre toate acestea veti putea urmari în filmul documentar „Padurea Baciu, un Triunghi românesc al Bermudelor” materiale video si foto de exceptie, alaturi de marturiile a doi cercetatori care au studiat acest loc enigmatic de zeci de ani – domnul Prof. Univ. Dr. Adrian Patrut, presedintele Societatii Române de Parapsihologie si domnul Cristian Muresanu, realizator si producator al emisiunii „Stiinta si cunoastere” (TVR Cluj).
Aşa după cum veţi constata, misterul din jurul acestor fenomene naşte, inevitabil, intrebări tulburătoare despre noi şi despre Univers, despre potenţialul nostru ca oameni şi despre potenţialităţile nelimitate ale Universului în care trăim. Un Univers pe care îl cunoaştem atât de puţin…
Daniel Roxin

Canibalismul: intre mit si realitate

2011-04-11T01:42:00.000-07:00

Povesti inspaimantatoare despre oamenii care isi mananca semenii circula de secole prin lumea oocidentala. Pentru unii – e doar un mit; pentru altii – o posibila realitate, oribila si fascinanta totodata.
Raspandite de misionari, exploratori sau armate cotropitoare, povestile despre triburi primitive, care mancau carne de om, au aprins imaginatia populara timp de sute de ani. Totusi, daca stam bine sa ne gandim, aceste surse nu erau foarte credibile; in fond, pentru a-si justifica prezenta si actiunile in acele teritorii indepartate, aveau tot interesul sa acrediteze ideea ca acolo traiesc niste salbatici respingatori, cu purtari dezgustatoare, care trebuiau "civilizati" cu forta, la nevoie.

Nimic nu slujea mai bine acestui scop propagandistic decat canibalismul, caci acesta e poate cel mai puternic dintre tabu-urile omenirii si tocmai de aceea incalcarea lui provoaca tot atata fascinatie cat si repulsie.

Dar, daca multa vreme canibalismul a fost un mit despre obiceiurile unor popoare salbatice si exotice, o intamplare petrecuta in 1972 a zguduit profund perceptia lumii "civilizate" despre acest fenomen: un avion care ii transporta pe membrii echipei de rugby a Uruguayului s-a prabusit in Anzi. 16 din cei peste 40 de pasageri de la bord au izbutit sa supravietuiasca, timp de aproape trei luni, pe culmea unor munti inzapeziti, doar datorita faptului ca au mancat carnea tovarasilor lor morti.

La vremea respectiva, evenimentul a umplut lumea de oroare dar, totodata, i-a fortat pe oameni sa isi reconsidere opinia fata de canibalism, sa revizuiasca si sa interpreteze - cu un ochi mai critic - relatarile istorice privind acest comportament. Afla mai multe, urmarind socantul documentar de mai jos:

sursa

A fost prins Chupacabra !!!!

2009-09-08T04:44:00.000-07:00

Descoperire stranie în statul american Texas. Un tânăr susţine că l-a prins pe legendarul “chupacabra”, vampirul care se hrăneşte cu sângele animalelor. Localnicii îl cred, pentru că nu au mai văzut niciodată o creatură asemănătoare.

Creatura şi-a făcut apariţia în Texas.
A fost prinsă într-un hambar, după ce proprietarii puseseră otravă, pentru rozătoare.
Tânărul care a capturat-o este elev la o şcoală de “taxidermie”, instituţie care se ocupă cu împăierea animalelor.
Este un animal straniu, cu siguranţă.
Dar să fie oare aceasta temutul “chupacabra”?

Picioarele din faţă par un pic mai lungi decât cele ale unui coiot obişnuit.
Iar blana, închisă la culoare, este şi mai ciudată.
Însă adevăratul motiv pentru care toată lumea crede că l-a găsit pe chupacabra sunt dinţii.
Sau, mai degrabă, colţii, mult mai mari şi mai ascuţiţi decât ai unui coiot.

Mitul vampirului “chupacabra” circulă, mai ales, în America Latină.
Legenda spune că această creatură trăieşte în adâncul pădurilor şi atacă numai noaptea.
Se hrăneşte cu sângele animalelor din curţile oamenilor, în special al caprelor.

sursa

Un vierme marin urias terorizeaza acvariul din Cornwall

2009-09-01T22:36:00.000-07:00

Monstrul lung de 1.2 metri a lansat in ultimele cateva luni atacuri sustinute asupra recifului dintr-un acvariu expus spre viziare la Newquay’s Blue Reef Aquarim. Angajatii locului de atractie din Cornwall au ramas de mai multe ori indignati gasind coralul devastat si, in unele cazuri, taiat pe jumatate.
La jumatatea procesului, raufacatorul a fost identificat in… inelele unui vierme lung de peste un metru, din specia Polychaeta.
Ingrijitorii l-au ademenit din ascunzisul lui cu resturi de pesti, dar nu inainte ca miriapodul sa distruga multe dintre capcanele plasate in acvariu.
Viermele tropical este un dusman de temut si pentru oameni, fiind capabil sa provoace paralizie locala permanenta prin intepatura sa otravitoare.

sursa

Porczilla – bestia din Australia

2009-09-01T22:29:00.000-07:00

Zvonuri despre prezenta unor porci de dimensiuni gigantice in Australia sau Statele Unite ale Americii, au circulat in ultimii ani prin intermediului tuturor agentiilor de presa starnind interesul publicului amator de astfel de stiri.

Surse apropiate fermierului John Anick (barbatul din imagine - n.r.) au afirmat cu tarie ca porcul urias din imagine a fost impuscat in urma cu trei ani.
Familia acestuia a refuzat insa sa faca publica fotografia de teama braconierilor care le-ar fi invadat proprietatea.
Porcul a fost vazut prima oara oara dintr-un elicopter de catre Anick, in timp ce acesta isi supraveghea turmele de vite. Bestia ucisese deja una dintre vaci si incepuse sa se hraneasca din lesul acesteia.
Conform declaratiilor martorilor oculari, porcul cantarea peste 220 de kilograme si a fost ucis in apropierea localitatii Newman, la circa 1200 kilometri nord-est de orasul australian Perth.

sursa

Cleopatra - Regina Din Regi

2009-04-25T08:04:00.000-07:00

PARTEA 1

Cleopatra este de departe cea mai cunoscuta regina egipteana din mitologia antica.
Faima ei se compune in egala masura din viata si moarte, dar si din dragoste pentru pamantul patriei ei si apele Nilului roditor.
Regina Cleopatra a ridicat Egiptul la rangul de putere politica de prima clasa in lumea antica.
Cleopatra a VII-a s-a nascut in anul 69 i.Hr in Alexandria, pe atunci capitala Egiptului.
Tatal ei era faraonul egiptean Ptolemeu al XII-lea, supranumit si Auletes sau "cantaretul la flaut".
Mama Cleopatrei, Cleopatra a V-a, era probabil sora lui Auletes.
La acea vreme endogamia (casatoriile in cadrul aceleiasi familii sau neam) erau un lucru obisnuit si des intalnit la dinastiile regale.
Cand a devenit regina Egiptului, Cleopatra avea 17 sau 18 ani. Auletes moare in 51 i.Hr lasandu-i pe Cleopatra si fratii ei in grija lui Pompei.
Cleopatra si fratele ei Ptolemeu al XIII-lea, cu care de altfel se casatoreste, mostenesc tronul.
In ciuda imaginii zugravite in carti sau documentare, analele istorice o infatiseaza ca fiind o femeie cu trasaturi masculine si nas coroiat.
Cu toate acestea, alura ei de amazoana o facea foarte dorita. Emana charisma si avea o voce melodioasa. Era de asemenea foarte inteligenta.
Vorbea fluent noua limbi (de fapt, ea este primul faraon din dinastia ptolemeica care chiar vorbea limba egipteana , familia ei fiind de fapt de origine macedoneana) si s-a dovedit a fi un politician avid si viclean.

Pentru a respecta traditia egipteana care ii cerea sa se casatoreasca inainte de a fi incoronata regina, Cleopatra se casatoreste cu fratele ei mai mic, Ptolemeu al XIII-lea care la acea data avea doar 12 ani.
Nu era altceva decat o casatorie de convenienta, iar Ptolemeu era faraon doar cu numele.
Pentru trei ani, Cleopatra s-a impus pe firmamentul politicii, lasandu-l pe sotul ei intr-un con de umbra.

Sfaturitorii lui Ptolemeu nu o vedeau cu ochi buni pe Cleopatra si faima ei in crestere, ca atare au conspirat sa ii rapeasca fraiele puterii. In anul 48 i.Hr Cleopatra este exilata in Siria.
In cele doua decenii care au urmat mortii lui Ptolemeu Auletes, egiptenii si romanii erau aliati.
Dar, in timp ce puterea Imperiului Roman se consolida cu fiecare clipa, Egiptul cadea in dizgratie.
Ca sa nu fie transformat intr-o provincie romana, Egiptul trebuie sa le plateasca latinilor tribut.
Dupa moartea tatalui Cleopatrei, sfarsitul dinastiei ptolemeice parea sa se iveasca la orizont.

Cand Cleopatra a devenit co-regent la conducerea Egiptului, lumea sa se naruia in juru-i.
Cipru, Siria si alte capitale ale lumii antice cazusera in mainile romanilor.
Peste hotare plutea anarhia, iar in Egipt oamenii mureau de foame.
Cleopatra, amazoana regina de origine macedoneana, avea insa un vis: un imperiu vast cat intreg Pamantul peste care gloria egipteana sa domine.
Cu o vointa de fier si o ambitie de nestramutat, aproape ca si-a faurit acest imperiu.

sursa

Marele Sfinx de la Giza

2009-04-11T22:57:00.000-07:00

Marele Sfinx de la Giza rămâne unul din monumentele cele mai surprinzătoare ale Egiptului.
Deşi pus în umbră de piramidele lângă care stă, el îşi păstrează înălţimea originară de aproape 20 m şi are o lungime de peste 72m.
Semnificaţia originară a Sfinxului este incertă, dar egiptenii de mai târziu l-au considerat o întruchipare a zeului soarelui, Horemakhet, ,,Horus de la orizont”, care era la rândul lui asociat cu regalitatea primitivă.
Egiptologii spun ca Sfinxul a fost construit in jurul anului 2.500 i.H., de faraonul Chephren.
R. A. Schwaller de Lubicz spunea: "Noi trebuie sa recunoastem ca o mare civilizatie trebuie sa fi precedat vastele miscari de ape care au trecut peste Egipt, acest fapt este implicat de existenta sfinxului sculptat in roca din stancile de la vest de Giza".
Un egiptolog numit John Anthony West, dupa ce a citit cartea lui Schwaller de Lubicz in 1972, a decis sa studieze mai bine Sfinxul.
El a concluzionat ca suprafata Sfinxului prezenta urme ale eroziunii apei si nu ale nisipurilor. El a calculat ca Sfinxul a fost supus pentru cel putin 1.000 de ani eroziunii torentelor de apa.
Desertul Sahara are o vechime de cel putin 7.000 pana 9.000 de ani, ceea ce inseamna ca Sfinxul trebuie sa dateze de cel putin 8.000 - 10.000 ani.
Arheologii egipteni nu au avut nimic de spus in legatura cu acest lucru.
Dovada este coplesitoare, dar ameninta sa darame conceptele despre cine a fost pe aceasta planeta, mai ales ca noi credem ca nimeni nu era capabil sa construiasca ceva precum Sfinxul, in urma cu 8.000 - 10.000 ani.
Potrivit lui Thoth, Sfinxul contine dovezi de 5,5 milioane de ani de civilizatie pe aceasta planeta. In urma cu 5,5 milioane de ani s-a intamplat ceva si s-a rupt inregistrarea memoriei akashice a planetei Pamant.
Nici chiar Thoth nu stie ce a fost si cum se poate ajunge la inregistrarile anterioare acestui eveniment.

Enigmatic si transcendent, Sfinxul se pretinde si astazi oamenilor de stiinta ca fiind un mister.
Vechile stiinte de mistere asociate gnosticismului egiptean, astrologia, tarotul ori alchimia dau o importanta deosebita Sfinxului asociindu-l cu pastratorul marilor mistere, detinatorul cheilor cunosterii marilor taine ale Universului.
Analizand simbolistica Sfinxului constatam ca el este totodata Taurul, Leul, Vulturul si Omul (dupa cum este treprezentat in pictogramele egiptene).
Cele 4 simboluri asezate in jurul Tronului Dumnezeiesc reprezentate in Apocalipsa lui Ioan.
Aceleasi simboluri reprezinta semnele fixe ale zodiacului dispus pe cele 4 directii ale spatiului (ca si colturile piramidelor).
Taurul -(primavara), Leul -(vara), Vulturul - Scorpionul (toamna) si Varsatorul - Omul (iarna).
Aceste semne fixe exprima stabilitatea, fixitatea dar ele concentreaza - in astrologie - potentialul elementelor precedente.
De asemenea aceste simboluri sunt reprezentate pe arcanul numarul 21 al tarotului. Acestea sunt si cele 4 simboluri ale celor 4 evanghelisti.
In alchimie acestea reprezinta un proces intreg, complect - Tetramorful - fara de care nu se poate realiza marea opera.
In toate traditiile mistice, acestea semnifica cele 4 elemente primordiale care au format Universul. (pamantul, apa, focul si aerul - impreuna formandu-l pe cel de-al cinci-lea, eterul, substanta in care ele se dizolva).
Legendele egiptene spun ca sub piramida sunt labirinte subterane unde poti rataci luni in sir si ca in centrul carora se afla surse ascunse de cunoastere.
Testele radar au detectat anomalii in structura solului de sub Sfinx indicand prezenta unor cavitati in sol.
Toate anomaliile pareau legate printr-o cavitate mai ingusta dar inca nu s-au facut sapaturi sub Sfinx si nici sub piramida.
Ca si in toate religiile ale lumii, simbolistica Sfinxului este strans legata de lumina, precum intreaga religie egipteana.
Sfinxul este asezat cu fata exact spre rasarit asteptand rasaritul, simbolizand viata ca renastere precum mormintele Regale au fost dispuse pe malul occidental al Nilului in analogie cu opusul soarelui simbolizand viata care a trecut.

Este o minune a lumii...dar nu este destul de mare pentru cei care au stabilit care sunt acele minuni.

Sfinxul ar trebui ori sa se incadreze intre cele 7 minuni ale lumii ori sa fie cea de-a 8-a minune a lumii...

sursa

Zeii Egipteni

2009-04-06T08:14:00.000-07:00

*Aa-Maa-Cheru - zeu pazitor, reprezentat avand cap de om .
*Aau - zeul - mumie avand cap de sacal, unul dintre stapanii lumii mortilor
*Ab - zeu al cerealelor
*Ab-Ta - duh protector al lumii mortilor, reprezentat ca un sarpe
*Ageb - zeu al apelor adanci
*Ah - duh nemuritor al conducatorilor mortii sau al mortilor purificat in urma judecatii
*Ahan-Maati - duh protector al lumii mortilor, reprezentat ca un sarpe .
*Ahnum - divinitate slavita in Eleftantina. El da Nilului bogatia apelor. E rep cu cap de berbec.
*Alidinach - demon patron al furtunii, cutremurelor si al altor cataclisme
*Ammut - demon feminin compozit (crocodil, pisica si hipopotam) ce ataca sufletele mortilor dupa infaptuirea judecatii (Amam, Am-Mit)
*Amenet - zeita a necropolelor si a lumii mortilor, care, la intrarea in aceasta imparatie, lua in primire sufletele celor decedati
*Ammi-Seshet - zeita a focului.
*Amon - divinitate suprema in Teba, reprezentat cu un cap de berbec.
*Amon Ra - nume dat lui Ra in noul imperiu.
*Anubis - zeu al mortilor, conducator al sufletelor in lumea mortilor, reprezentat ca un sacal cu capul de culoare neagra (cul neagra fiind culoarea pe care o capata cadavrul dupa inbalsamare). Mai era considerat zeul magiei. Se credea ca putea prevesti viitorul, mai ales moartea. (anpu, Khenty-Imentiu)
*Anuket - zeita a apei
*Apophis - demon reprezentat ca un crocodil, care poate fi distrus facandu-se o figurina de ceara care-l intruchipeaza, dupa care i se da foc. el este considerat conducatorul celorlalti demoni ridicati impotriva soarelui. (Apep, Nehaher)
*Apuat - zeu al mortilor si al lumii subpamantene, rep ca un sacal.
*Atir - divinitate a intunericului.
*Aton - zeul discului solar.
*Atum - prima divinitate creatoare, reprezentata antropomorfa (are totusi cap de reptila). Sa nascut din haos (Nun) si are aspectul soarelui, devenind mai apoi Ra.
*Babi - "stapanul intunericului",demon ostil cekui mort, personificare a negurii si intunericului. (Baban)
*Bastet - zeita protectoare a casei si pisicilor, reprezentata ca o pisica, mai rar ca o leoaica (Bast, Ubasti)
*Beben - demon al intunericului, insotitor al lui Seth.
*Bes - divinitate protectoare impotriva demonilor, precum si aducatoare de noroc, patron al somnului, aparator al mortilor, patron al toaletei femeilor. (Aha, Bisu, Ihty, Haty, Besou)
*Bestet - spirit protector, sotie a lui Bes.
*Buto - personificare a noptii, a intunericului si a haosului.
*Canobo - zeu al apelor.
*Chontamenti - zeu al mortilor, rep ca un caine sau sacal .
*Dua - zeu protector al stomacului celor morti, unul dintre fii lui Horus, rep ca un om mumificat cu cap de sacal (Duamutef, tuamutef, Thmoomatheph).
*Ernutet - zeita a cerealelor si bunastarii, rep ca o femeie cu cap de cobra .
*Geb - zeu al pamantului, rep ca un om cu pielea verde (simbol al fertilitatii si vegetatiei), acoperit cu plante, sau ca un om cu cap de gasca. El tinea prizoniere sufletele mortilor in lumea cealalta. Rasul lui provoca cutremure (Keb, Seb).
*Ha - "desert", zeu al pustiilor .
*Hapi - zeu al Nilului. Asigura hrana Egiptului.
*Hathor - "casa lui Horus", zeita a fertilitatii, femeilor si a nasterii, uneori vazuta si ca divinitate a mortilor, a destinului. Rep ca o vaca. Apare uneori la nasterea unui copil pt a-i prevedea destinul. In numar de 7 sau 9 sunt rep sub forma unor tinere femei. Previziunile lor sunt bune sau rele si oamenii nu pot scapa de ele (Hwt, Hr, athyr).
*Hedi-Hati - "cea care da panza", zeita a tesutului, protectoare in principal a realizarii panzei albe destinate mumiilor. initial era rep ca un barbat.
*Heka - divinitate protectoare a magiei.
*Heket - divinitate a apei si a fertilitatii, protectoare a nasterilor si a mortilor, rep ca o broasca (Hekat). *Hekes - patroana a gurilor raului.
*Hemsut - zeita protectoare si ursitoare (Hemuset).
*Heneb - zeu al cerealelor si fructelor.

CIVILIZATIA MAYA

2009-03-29T01:38:00.000-07:00

Civilizaţia mayasă a atins apogeul în perioada 300-900 d.H.
De unde veneau ei şi de ce au ales una din regiunile cele mai neospitaliere ale Americii Centrale nimeni nu ştie!
Tot un mister a rămas şi dispariţia civilizaţiei mayase.
Mayasi stiau să prevadă eclipsele exact, ca şi deplasările planetelor, fără a cunoaşte aparatele optice sau unităţile de timp.
Vastul teritoriu Maya cuprindea odinioară teritoriul a cinci state moderne – Mexic, Guatemala, Belize, Honduras şi El Salvador.
Ştim că a fost o societate dezvoltată care a creat o artă sofisticată, a cunoscut matematica, şi-a creat propriul sistem de scriere, avea cunoştinţe avansate de astronomie.
Erau agricultori pricepuţi, artizani şi arhitecţi pricepuţi, iar oraşele lor au înflorit în pădurea tropicală.
Dar, de asemenea, erau adepţii practicilor brutale, iar în societatea lor exista violenţă, sclavie şi haos.
Credincioşii îşi provocau răni pe tot corpul, ca sacrificiu adus zeilor.
Ajunşi la apogeul civilizaţiei lor, mayaşii erau interesaţi în mod special să înţeleagă timpul şi semnificaţia vieţii.
Se credea că puternici preoţi mayaşi erau singurii care puteau comunica direct cu zeii şi ei erau cei care supravegheau ofrandele care se aduceau zeilor.
Fiinţele umane erau considerate ofrandele supreme şi se recurgea adesea la ele în speranţa că zeii vor fi domoliţi în vremurile tumultoase.
În cele din urmă, nevoia de a captura mai mulţi oameni pentru a-i folosi în sacrificii a dus populaţia maya la războaie frecvente.
Cum a dispărut civilizaţia maya, nimeni nu stie.
Exista foarte multe opinii in legatura cu extintia acestei civilizatii, un cataclism, plecarea de pa aceasta planeta si altele .
Altii banuiesc ca ar fi disparut datorita unei invazii de barbari veniti din partea nordica.
Vedeti in continuare cronologia si profetia mayasilor:

Profetia Maya privind anul 2012, cind va fi sfirsitul lumii, si anuntat cu o precizie milimetrica, la secunda, de calendarele marii civilizatii meso-americane.
Calendarul Maya este focusat pe cicluri, iar in 2012 incepe un nou ciclu, un an are 260 de zile.
Anul: 3100 B.C. Potrivit calendarului Maya, a avut loc crearea lumii.
...2600 B.C. Cultura Maya începe să se formeze pe înălţimile şi câmpiile joase din America Centrală.
...1500 B.C. începe perioada pre-clasică pe măsură ce înfloreşte cultura.
...700 B.C. Apare prima scriere în Mesoamerica.
...400 B.C. apare calendarul solar Maya din piatră, cel mai timpuriu calendar . ...300 B.C. Marile oraşe Maya încep să se amenajeze, printre ele fiind şi Tikal, Uaxactun şi El Mirador. Este stabilit sistemul regal de regi şi nobili .
...200 A.D. Pe măsură ce decade civilizaţia Olmec, Maya devin puterea dominantă în regiune. Începe perioada clasică, o culme a culturii spirituale.
...600 A.D. Oraşul Tikal ajunge la o populaţie de 500,000 de oameni, devenind cel mai mare şi mai puternic oraş/stat dub Mesoamerica, însă un eveniment necunoscut distruge chiar puternicul oraş Teotihuacan.
...
750 A.D. Perioada de război şi tumult duce la declinul comerţului, iar conflictul dintre statele Maya sporeşte.
...800 A.D. Multe oraşe Maya mari sunt abandonate, iar puterea trece către est, către oraşe cum ar fi Coba in Mexico.
...899 A.D. Tikal este abandonat.
...900 A.D. odată cu prăbuşirea marilor oraşe, începe perioada Clasică. Deşi multe orăşele Maya şi-au continuat propriul stil de viaţă, totuşi cultura Maya în următoarele sute de ani se va amesteca cu cultura Toltec.
...1517 A.D. Spaniolii ajung în Yucatan, aducând boli care vor ucide 90% din ceea ce rămăsese din populaţia Mayan . deşi cei mai mulţi Maya au fost cuceriţi, mulţi continuă să se revolte împotriva dominaţiei spaniole, care continuă de un secol.
...1695 A.D. Sunt descoperite ruinele Tikal de către un preot spaniol.
...1697 A.D. Cade şi ultimul oraş maya, Tayasal.
...2012 A.D. Pe 22 decembrie se încheie calendarul Maya. Potrivit profeţiei , lumea va fi pentru totdeauna schimbată din pricina unui cutremur serios.

COLOSUL DIN RHODOS

2009-03-22T07:18:00.000-07:00

Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele şapte minuni ale lumii.
Statuia îl înfăţişa pe zeul grec al Soarelui, Helios şi măsura cca 34 m.
Construcţia s-ar fi realizat în 12 ani şi ar fi fost finalizată în anul 282 î.C.
După unii, străjuia intrarea în portul din insulă.
Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde în prezent este intrarea în Castelul Templierilor .

sursa: Colosul din Rhodos cele sapte 7 minuni ale lumii

FARUL DIN ALEXANDRIA

2009-03-22T07:13:00.000-07:00

Farul din Alexandria a fost construit pentru ca marinarii din aceea vreme sa poata gasi tarmul cand se intorceau din calatoriile pe mare .
A fost primul far din lume si a rezistat timp de 1500 de ani.
Farul era amplasat pe vechea insula Pharos, un fel de peninsula inglobata in cadrul orasului Alexandria.
El se mai numea si Pharos, dupa numele insulei.
Orasul Alexandria a fost fondat in 331 inainte de Hristos de catre Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.
Dupa moartea sa , Ptolemeu Soter, rege al Egiptului, a stabilit aici capitala.
In fata coastelor se gasea o mica insula, Pharos, al carei nume se presupune ca venea de la “insula lui Pharaon.

sursa: Farul din alexandria cele sapte 7 minuni ale lumii

RUINELE ORASULUI MACHU PICCHU

2009-03-15T05:01:00.000-07:00

Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume.
În timp ce incaşii in mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri.
Oricare ar fi originile sale, incaşiil-au transformat într-un mic (5 mile pătrate), dar extraordinar oraş.
Invizibil de dedesubt şi complet natural limitat, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret.610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfăşoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor şi a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare.
Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât şi estetice.
Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate şi unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuţit să intre printre ele.
Se ştiu puţine lucruri despre utilizările sociale sau religioase ale oraşului în vremurile incaşilor.
Scheletele a 10 femei şi ale unui bărbat duc la presupunerea că acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregătirea preoteselor şi/sau a mireselor nobilimii incaşe.
Oricum, examinarea ulterioară a oaselor a dezvăluit un număr egal de oase masculine, ceea ce indică faptul că Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.
În inima unui lanţ de munţi acoperiţi de un dens covor vegetal, Machu Picchu domină de mai bine de cinci veacuri îngusta şi adânca vale a râului Urubamba.
Acest cadru natural excepţional a făcut din cetatea incaşă situl cel mai spectaculos din vechiul Peru.
Inalţat pe la 1450 de suveranul incaş Pachacuti, Machu Picchu a fost în chip brutal abandonat de locuitorii săi în 1572, apoi uitat.
A fost redescoperit în 1911 de istoricul Hiram Bingham, ale cărui teorii asupra sitului s-au bucurat multă vreme de autoritate.
Machu Picchu numară cam 200 de clădiri, cel mai adesea în formă de patrulater, care nu au, în general, decât un singur etaj şi nici o despărţitură interioară.
Construcţiile cele mai marcante sunt Torreon, sau observatorul astronomic în formă de semicerc, folosit pentru determinarea datelor importante ale calendarului şi Intihuatana, sau cadranul solar.
Micul oraş poate găzdui între 500 şi 1.000 de persoane, cifră modestă dacă o comparăm cu cei 200.000 de locuitori pe care îi număra, fară îndoială, pe atunci Cuzco, capitala.

sursa: art-zone

LACUL SACALAIA

2009-03-09T00:33:00.000-07:00

Pe Valea Bontului (un afluent al Fizesului), intre comunele Fizesu Gherlei si Sic (judetul Cluj), se afla un lac misterios, numit Lacul Sacalaia sau Lacul Stiucilor.
Vietuitoare monstruoase, disparitii de persoane, o cale spre alte lumi, fenomene ciudate, fac din Lacul Sacalaia un Loch Ness al Transilvaniei.
Lacul Sacalaia se afla pe o veche exploatare de sare, langa un drum de pe vremea romanilor, de-a lungul caruia se insiruiau, pe vremuri, mici asezari ale "ocnasilor".
Maria Rus, cabaniera Lacului Sacalaia, "gestioneaza" si legendele legate de lac.
Se spune ca, pe vremea romanilor, lacul a inghitit o asezare.
Cand apa devenea foarte limpede, se putea zari acoperisul unei bazilici.
Inotatori cu experienta se avantau spre satul scufundat, dar unul cadea jertfa, fiind inghitit de un vartej ce se forma in jurul bazilicii.
De 30 de ani, depunerile au acoperit satul, iar bazilica nu si-a mai luat jertfa anuala.
Uneori, toamna, cand apa se raceste brusc, vietuitoarele lacului se ridica la suprafata, pentru a suplini deficitul de oxigen din apa.
Aceasta "aparitie" este insotita de un puternic iz de sulf ce se degaja de pe fundul apei.
Fenomenul dureaza cateva zile, prilej pentru vanatori de mituri care se posteaza la panda, asteptand ivirea vietatilor monstruoase ce salasluiesc in lac.
Cabaniera Maria Rus spune ca lacul este rezervatie naturala si ca in el si in stufarisul din imprejurimi traiesc multe pasari si animale de exceptie, unele necatalogate inca.
Uneori, chiar dimensiunile pestilor sunt "monstruoase": stiuci de peste 3 m si somni de peste 7 m.
Din cauza "necunoscutelor" lacului, pescuitul e permis doar din barca si este interzis in timpul iesirii pestilor la suprafata.
Adancimea exacta a lacului nu se cunoaste.
Oficial, se spune ca are in jur de 10 - 12 metri. Insa niste scafandri austrieci au facut o scufundare pana la 28 de metri, iesind la suprafata fara a atinge fundul.
Legenda spune ca, intr-un anumit loc de pe fundul lacului, s-ar gasi o poarta spre alta emisfera.
S-au spre alte lumi...

sursa: ziarul-ziarul

MISTERU PESTELUI CU DINTI

2009-03-08T06:48:00.000-07:00

In anul 2006, un pescar din Texas,a prins un peste mai neobisnuit.
El a ramas uimit vazand ce captura avea in carlig.
"A fost nevoie de o buna perioada de timp pentru a-mi revenii din surpriza, nu am mai vazut asea ceva" ,declara uimit pescaru-l.
Parcul din Texas si Wildflife,au identificat pestele ca apartinand speciei Pacu ,specie ce se gaseste in lacul Buffalo Springs.
"Probabil la scapat cineva aflat in trecere pe acolo " declara entuziasmat Greg Thornton, manager la Buffalo Springs.

MAMUTII LA NOI IN TARA

2009-03-06T03:55:00.000-08:00

Doi sateni din satul Scheia, comuna Alexandru Ioan Cuza, au gasit un fragment de maxilar al unui mamut in albia Siretului.
Specialistii de la Muzeul de Istorie Naturala spun ca dupa inaltimea dintilor este posibil sa apartina speciei "mammuthus primigenius", ultima specie de mamuti, care a disparut in urma cu 10.000 de ani.
Cu o lungime de circa 40 de centimetri si o greutate de aproximativ 7 kilograme , fragmentul reprezinta o portiune de maxilar avind un molar care a apartinut unui mamut. Partea externa arata ca o scoarta de copac, iar la atingere pare a fi un metal.
Satenii s-au dus repede cu "grozavia" la scoala din sat, la profesoara de biologie, in speranta ca vor obtine mai multe informatii despre descoperirea lor .
Sint foarte bine tasati dintii, intariti ca de piatra. Eu zic ca e ierbivor, rumegator. Cred ca are vreo suta de ani. Copiii fabuleaza, spun ca e dinozaur. Dupa marime cred ca a apartinut unui cal, dar e prea tocit ca sa-ti dai seama", a declarat Andreea Cobjug, profesor de biologie la clasele V- X in satul Scheia.
Directorul Muzeului de Istorie Naturala din Iasi, conf.dr. Ioan Cojocaru, cadru didactic la Facultatea de Biologie, spune ca ceea ce au gasit satenii de la Scheia reprezinta urmele unui mamut, specie care a inceput sa se dezvolte in urma cu doua milioane si jumatate de ani, pina acum 10.000 de ani.
"Pe toata valea Siretului s-au gasit resturi de mamuti si elefanti fosili. Mamutii umblau acum zeci de mii de ani in turme, cum umbla in prezent vacile. De fiecare data cind ploua mai tare se gaseste cite un rest de dinte. Nu este o raritate din punct de vedere stiintific. Dintii de mamut sint rezistenti pentru ca e partea cea mai rezistenta a scheletului", a declarat Ioan Cojocaru. Specialistii muzeului spera ca fragmentul sa ajunga in colectia lor.

sursa: www.ziaruldeiasi.ro

MONSTRU S-AU PESTE !!!

2009-03-05T06:38:00.000-08:00

Oamenii de ştiinţă suspectează un peşte uriaş că a început să vâneze oameni, locuitori ai aşezărilor de pe marginea unui râu indian, scrie cotidianul britanic The Sun. Animalul, care este un tip de somn mutant, se pare că a prins gustul cărnii umane după ce s-a hrănit mult timp din cadavrele aruncate în râu, după ritualurile specifice de înmormântare.

Localnicii suspectează de ceva vreme că în apele râului trăieşte un monstru misterios, însă lucrurile au devenit mai serioase după ce acesta a început să vâneze înotătorii care se aventurau în zonele respective. Râul cu pricina, Marele Kali, curge de-a lungul graniţei Indiei cu Nepalul. Biologul Jeremy Wade a mers la faţa locului pentru a investiga “cazul” şi a realizat un documentar despre peştele uriaş, potrivit The Sun.

“Localnicii mi-au expus teoria lor, cum că monstrul a crescut peste măsură datorită unei diete bazate în special pe cadavrele arse parţial. Se poate să fi prins gustul cărnii după ce s-a înfruptat din rămăşiţele de la înmormântări”, a povestit Jeremy Wade . Wade a şi prins un astfel de somn-monstru, care cântărea peste 70 de kilograme şi era lung de aproape 2 metri, probabil cel mai mare găsit vreodată, crede el.

Anul trecut, un băiat nepalez de 18 ani a pierit în apele râului, unde a fost târât, potrivit martorilor, de “un fel de porc alungit”. Totuşi, prima victimă a monstrului acvatic ar putea fi un alt nepalez, de 17 ani, care a fost ucis în mod misterios în 1988, în timp ce se scălda în râul cu pricina.

În acel caz, martorii au povestit că băiatul a fost, pur şi simplu, tras în adâncuri. La fel s-a întâmplat şi trei luni mai târziu, când un băiat mai mic a fost smuls de lângă tatăl său, într-o fracţiune de secundă, şi tras la fund, mai spun localnicii.

sursa: www.clujeanul.ro

ORANG PENDEK

2009-03-03T23:13:00.000-08:00

Orang Pendek , inseamna"persoana scunda", si este numele unei primate , ce populeaza padurile din Sumatra, Indonezia.
Aceste animale au fost observate de circa 100 de ani ,de catre triburile si localnicii ce traiesc in apropiere.
Potrivit martorilor ,animalul are o inaltime ce variaza de la 80cm la 1,20m, trupul este acoperit de o blana neagra-maronie scurta, iar pe cap are un fel de coama .
Localnici declara ca ar avea un piept imens, umeri lati si un abdomen puternic.
Se spune ca animalul este atat de puternic incat poate rupe copaci mai mici si vita de vie pe care o cultiva bastinasii.
Picioarele in conparatie cu trupul, sant scurte si suple ceea ce-i ofera o agilitate mai mare decat a gorilelor.
El a fost observat in multe cazuri de catre localnici, mai ales pe terenurile agricole de la marginea padurii,mergand prin culturile de poorumb, cartofi si alte legume ce sant cultivate.
Se crede ca "delicatesa" pe care o consuma Orang Pendek ar fi radacinile de ghimbir, planta cunoscuta pe plan local ca "pahur" sau "lolo".
Cele mai multe informatii provin din partea unui trib cunoscut sub numele de Orang Kubu, care au trait in mod traditional in padurile si zonele invecinate Indoneziei. Ei cunosc acest animal foarte bine ,si de acea il considera ca pe un co-locuitor al lor.
Dea lungu anilor, au fost stranse si catalogate multe dovezi ,incepand de la fire de par pana la urme de talpi si anumite zgarieturi pe scoartele copacilor.
Cu toate acestea nu sa reusit capturarea vreunui exemplar pentru studiu.

Am sa va prezind in continuare un documentar facut de o echipa de cercetatori, care au fost la fata locului.

LACU-L FARA FUND

2009-03-03T01:33:00.000-08:00

O foarte interesanta poveste este despre misteriosu-l lac Sobolkho. Probabil nu exista locuitor din Siberia care sa nu fi auzit despre lacul fara fund.
Acest lac are o reputatie foarte proasta.Acest lucru este cauzat de faptu-l ca In acest lac au disparut numeroase animale si un anumit numar de persoane.
In lac au disparut dea lungul timpului circa 300 cai, 500 vaci si 25 de persoane. Martorii, sustin ca vad adesea lumini stralucitoare ce apar deasupra lacului in fiecare seara.
Aceste lumini sant considerate a fi, sufletele celor care s-au inecat.
In ultimi ani numarul cazurilor de disparitii din jurul lacului a scazut foarte mult, aceasta datoranduse faptului ca localnici evita sa se mai apropie de acesta.
Legendele locale spun ca practic lacul nu are fund.Inca nu se stie cam ce adancime ar avea.
Aceste "povesti" ca sa le spunem asea, au atras atentia specialistilor care au facut o serie de investigatii.
In urma expertizei care sa facut la fata locului ,sa ajuns la concluzia ca acest lac prezinta un exemplu clasic de geopathogenic ,care se leaga de structura specifica scoartei pamantului care se afla in aceasta zona.
Cu privire la diametrul acestuia ,el are aproximativ 30 metrii,avand o apa foarte rece si intunecata.
Pe margine nu exista nici un fel de planta. Referitor la adancimea lacului, oamenii de stiinta au reusit sa ia masuratori la marginea lui, unde sa constatat ca ar avea cam 13 metrii.
Ceea ce ia pus pe ganduri este faptul ca nu au putut lua masuratori cu exactitate la centrul lui,aproximanduse ca ar avea circa 250 metrii anancime.
Practic aceasta concluzie, nu este justificata in totalitate,ramananduse la ipoteza ca : LACUL NU ARE FUND.

MONSTRU-L DIN LOCH NESS

2009-03-02T00:27:00.000-08:00

Descrierea monstrului din Lonch Ness ,aminteste de o reptila acvatica ce convietuia pe vremuri inpreuna cu dinozaurii.
Legenda despre monstru sau animal ce traieste in lac, este cunoscuta de 1500 ani.
In anul 1880 scafandru-l Duncan McDonalds, declara ca un monstru urias ar fi inotat in directia lui.
Peste ani de zile mai precis an anul 1933, sotii Spicer au zarit an apele lacului o creatura lunga de aproximativ 9 metri lungime, asemanatoare unui dinozaur.
Cu toate acestea oameni de stiinta nu au dat crezare afirmatiilor, fiindca nu exista nici pana in ziua de astazi dovezi concrete.
Ziarele din Londra au trimis corespondentii in zona,iar o trupa de circari,ar fi oferit o inportanta suma de bani celui care ar fi prins
creatura.
Ziarul Daily Mail din Londra , a angajat un vanator de renume sa captureze monstru-l, iar acesta a declarat ca ar fi gasit urmele unui urias patruped.
In urma declaratiei, ziarul a publicat un articol cu untitlu pe masura:
"MONSTRUL DIN LOCH NESS NU ETE O LEGENDA, CI UN FAPT REAL".
Sute de turisti au navalit atunci sa vada monstrul.
Inbarcati an barci au asteptat zile in sir sa vada minunea, ceea ce nu sa intamplat.
O serie de mulaje ale urmelor au fost trimise la Muzeul din Marea Britanie ,dar acestea s-au dovedit ar fi ale unui animal si mai exact ale unui
hipopotam.
Aceasta poveste a cam taiat avantul vanatorilor de legende dar, povestile au continuat.
In anul 1934, a fost publicata prima fotografie ce reprezenta o creatura asemanatoare cu un dinozaur.
De atunci numeroase expeditii dotate cu sonare si aparate performante ,
au cercetat suprafatele lacului.
Cu toate ca au fost aduse tot felul de dovezi concludente si neconcludente, fotografia facuta an anul 1934 sa dovedit a fi o farsa.
Acest lucru insa nu a taiat de data aceata avantul turistilor si al profesionistilor de a vizita faimosu-l lac, sperand in continuare sa zareasca monstrul din LOCH NESS.

EXPERIMENTU PHILADELPHIA

2009-02-27T05:18:00.000-08:00

Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in celebrul “Experiment Philadelphia”. Este vorba de binecunoscuta experienta in care o nava a marinei S.U.A. ,distrugatorul USS-Eldrige a disparut pur si simplu din fata sefilor armatei, pentru ca sa reapara dupa o perioada de timp.
Acest experiment desfasurat in portul din Philadelphia in 1943, a fost tinut secret aproape 40 de ani, in unele cercuri negandu-se vehement existenta acestui experiment.
Marinarii care au supravietuit experimentului relatau faptul ca ei au fost anuntati doar ca se faceau teste pentru “invizibilitate”, pentru ca radarele germane sa nu poata depista navele aliate.
Intr-adevar, la inceperea experimentului nava a fost cuprinsa de o ceata densa alb-verziue care a devenit rapid laptoasa, chiar materiala.
In scurt timp, atat pe ecranele radar, cat si in port, nava a disparut din campul vizual; in apa se vedea doar forma de contur a navei.
Mica nava de coasta USS Cyclops care monitoriza experienta a inconjurat de mai multe ori forma ce se presupunea a fi nava, insa, dupa cum relatau marinarii, nu se puteau apropia, parca se loveau de un zid de netrecut.
Dupa aproximativ 5 minute, nava a revenit din invizibilitate aratand imagini de cosmar: oameni cazuti, unii carbonizati, altii pur si simplu disparand fara urma!
Totusi , rezultatele acestor experimente,au devenit mult mai periculoase decat se asteptau Fortele Navale.
Cu toate ca povestea in sine parea bizara, au existat prea multe coincidente ca sa nu fie un dram de realitate.
In anul 1934 Guvernul American ,a facut experimente folosind animale domestice.
Acestea au fost incarcate pe nava USS Eldridge, si transferata la Portul Militar din New York.
In urma experimentului sa constatat ca nava a devenit invizibila, dar cand sa materializat multe dintre animale ereau disparute s-au sufereau anumite arsuri si echimoze.
In acelasi an ,intreg echipajul navei avea sa traiasca clipe de cosmar,nava disparand din port timp de patru ore.
Patru ore mai tarziu, a aparut la mal anvaluita in ceata.
O parte dintre marinari luasera foc, altii inebunisera, iar unii dintre ei ereau pur si simplu angropatii in structura navei pe puntea inferioara.
Totusi ramane intrebarea : unde sa aflat timp de patru ore nava!!!
Au fost marturii ale unor persoane care declarasera ca ar fi vazuto in portul Norfolk .
Altii sustin ca ar fi calatorit in timp si spatiu.
Marina a negat totul spunand ca echipajul navei ar fi disparut pe mare.
Membrii familiilor marinarilor de pe USS Eldrige au raportat disparitii si aparitii ale acestora.
Unul dintre participantii la experiment si-a luat haina si caciula si, ca si cum totul ar fi fost normal, a iesit pur si simplu prin perete si a disparut fara urma. El nu a fos gasit nici in ziua de astazi.
Dupa lungi dezbateri, guvernul a hotarat ca nava sa fie dezmembrata, legand straniile fenomene de aparitii si disparitii de o anumita impregnare pe care ar fi capatat-o aceasta in timpul experientei, insa chiar in acel moment USS Eldrige a disparut din port fara sa se mai intoarca vreodata.
Toate aceste dispariti si aparitii,au durat cam doi ani de zile ,dupe care totul a fost dat uitarii.
Poate cine stie cum intro zi cineva ,cumva o sa desluseasca misterul navei USS Eldrige.
Timpul este inainte ...

Urmariti in continuare un documentar realizat pe aceasta tema.

Partea 5 (ultima)

Partea 4

Partea 3

Partea 2

Partea 1

INSULA PASTELUI

2009-02-26T11:05:00.002-08:00

Insula Pastelui este situata la peste 3.000 km sud-vest de Insulele Galapagos si la 4.200 km departare vest de Chile
S-a format in urma unei eruptii vulcanice si are forma triungiulara, cu laturi de aproximativ 20 de km fiecare.
Munţi întregi fuseseră de-a dreptul răsturnaţi, roca vulcanică dură ca fierul fusese tăiată ca o bucată de unt, iar stânci imense cântărind zeci de mii de tone zăceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate.
Sute de statui uriaşe, unele atingând 10-12 m înălţime şi cântărind 50 de tone, contemplă până în ziua de azi cu ochii lor lipsiţi de viaţă, aidoma unor roboţi monstruoşi care aşteaptă clipa când vor fi din nou puşi în funcţiune, de călătorul aflat în trecere pe aceste meleaguri. Iniţial, aceşti coloşi purtau şi nişte pălării, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului.
Daca mai adăugam la aceasta şi faptul că pălăriile, în greutate de peste 10 tone, zăceau departe de capetele de piatră ale statuilor carora le aparţineau, urmând ca apoi să fie ridicate la înalţimea necesară, se poate înţelege că ele nu fac decât să încâlcească şi mai mult dezlegarea enigmei.
Legendele bastinasilor vorbesc despre o populatie care a sosit aici din est, urechi-lungi, si o alta venita din vest, urechi-scurte.
Primi exploratori europeni au ajuns pe insula in anu 1722, in Duminica Pastelui. De aici si denumirea care i sa dat.
In anul 1770 are loc o noua expeditie pe insula. Exploratorii au remarcat aceeasi populatie prietenoasa si pamanturi lucrate.
Patru ani mai tarziu, o alta expeditie ofera o imagine a insulei total diferita.
Pamantul era nearat, oamenii erau agitati si demoralizati, si daca pana atunci nu erau inarmati, acum purtau sulite si bastoane. Imensele statui fusesera rasturnate, iar adoratorii lor disparusera.
In secolul XIX, insula Pastelui a devenit tinta negustorilor de sclavi, iar in 1862 populatia a fost distrusa in urma unei razii peruviene.
De-a lungul peretilor stâncoşi ai insulei şi de jur-împrejurul craterelor vulcanice, exploratorii au descoperit sute de statui începute, dar neterminate.
Mii de unelte, nişte simple topoare de piatră, erau împrăştiate la rândul lor, ca şi cum lucrul ar fi fost întrerupt pe neaşteptate.
Cele mai frumoase si mai faimoase "ramasite" ale acestei culturii, raman giganticele statui sculptate in piatra, numite"ahu".
Exista cel putin circa 700 de astfel de statui raspandite pe tot cuprinsu-l insulei.
In marea lor majoritate,statuile cantaresc in jur de 14-18 tone,insa una dintre ele, le intrece pe toate are 270 tone.
Se estimeaza ca ar fi fost construite in marea lor majoritate ,in ajurul anului 700 .
In functie de marimea statuilor ,ereau necesari cam 50-150 de oameni pentru a le deplasa.
Capetele statuilor sant foarte mari fata de restul corpului, si au urechi alungite si barbii ascutite.
Inca nu se stie cu ce scop au fost construite, acest lucru clasandule pe lista celorlalte sute poate mii de mistere nedescoperite.
Cu trecerea timpului ,multe staui au fost daramate .
Cele care au ramas intregi stau marturie a unei civilizatii de mult apuse.

sfarsit

FLUVIU-L AMAZON

2009-02-25T08:46:00.000-08:00

Cel mai mare râu al Terrei prin cele trei coordonate de baza: lungime, suprafata bazinului si debit de apa scurs. Strabate de la vest la est aproape întregul continent sud-american, în portiunea lui cea mai lata, aproxmativ de-a lungul paralelei de 4° lat. sudica. Izvoraste, prin afluentul sau Ucayali si, respectiv, Apurimac, din Anzii Peruvieni, Cordillera de Chila, rnasivul Nevada Mismi (5 597 m alt.) dintr-un lac situat la 5 250 m alt. numit Intyre - dupa numele unuia dintre membrii expeditiei americane care a explora regiunea în 1971, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca si la 110 km nord de orasul peruan Arequipa. Asadar, izvoarele Amazonului pe Ucayali si respectiv, pe afluentul acestuia Apurimac au fost stabilite în 1971 de catre expeditia condusa de Loren McIntyre, 1a o distanta în timp de 471 ani de când spaniolul Vicente Yanez Pinzon descopera, în 1500, gura fluviului ale carui ape transformau portiunea alaturata Oceanului Atlantic într-o Mar Dolce (Marea Dulce). Amazonul propriu-zis începe de la confluenta celor doi mari afluenti Ucazyali si Maraunon, care se unesc la Nauta, ceva mai în amunte de localitatea Iquitos; pâna la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stânga - Rio Negro, care se produce 1a Manaus, Amazonul se numeste Solimoes. În limitele bazinului intra versantii estici ai Anzilor, o parte din Podisul Guianei, partea nordica si centrala Podisului Braziliei si Amazonia, cea mai mare câmpie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfasoara între Ecuator si 50 lat. sudica, cu consecinte foarte importante în clima regiunii si pentru regimul de scurgere fluviului. Cursul superior, reprezentat prin Ucayali si Maranon, se înscrie în regiunea muntoasa, andina, cu vai înguste, îndeosebi a Maranonului, care curg paralel cu tarmul Pacificului pe o vale de natura tectonica, cu pante mari, ceea ce confera râurilor viteze de scurgere mari în comparatie cu cele din Câmpia Amazoniei. Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de 4 380 km, o panta extrem de mica - 0,003 % (la vest 160 m. alt. si la est 0 m), corespunde unei zone de subsidenta în care s-a acumulat un volum enorm sedimente (circa 4 000 m grosime). Râurile afluente, la iesirea din podisurile vecine, constituite din roci dure, formeaza numeroase cascade si repezisuri care le confera un potential hidroenergetic ridicat. Cu toate ca forma bazinului se poate asemana cu o frunza în care nervura principala (Amazonul) colecteaza numerosi afluenti pe ambele parti, se poate remarca o disimetrie evidenta - în sensul ca pe partea dreapta (din sud) vin mai multi afluenti si destul de mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu si, discutabil, Tocantins), în comparatie cu partea stânga (Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimeaza ca Amazonul colecteaza circa 1000 afluenti mai importanti, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecar. Între Manaus si Anzi, Amazonia are forma unei pâlnii largi de 2 OOO km, limitata la sud de Madeira si la nord de Rio Negro. Panta foarte scazuta în aceasta parte favorizeaza divagarea apelor, formând un paienjenis de meandre, brate moarte, grinduri instabile. Latimea apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos si 5 km catre Manaus, iar adâncimea apei între 20 si 50 m. În avale de Manaus, datorita apropierii podisurilor Guianei si Braziliei, latimea Cîmpiei Amazonia se restrânge în unele locuri la 200-300 km, determinând si un proces de eroziune pe verticala mai mare, fapt ce conduce la o adâncime maxima a apei în albie, la Obidos, de circa 80 m.
În sectorul inferior, catre Oceanul Atlantic, la circa 400 kilometri dupa confluenta cu Xingu, râul se împarte în mai multe brate (furos), separând insule care se constituie într-o delta de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 hm2). Aceasta delta este limitata la nord-vest de bratul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de bratul Para în care se varsa apele râului Tocantins. Dintre insulele cele mai importante incluse asa-zisa delta mentionam: Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexiana si Marajo, cea mai mare (40 154 km2). Apele bratului Para cu cele ale lui Tocantins formeaza estuarul numit Bahia de Marajo, pe malul caruia se gaseste portul Belem, fondat în 1616, cel mai important pentru navigatia de pe Amazon. Latimea albiei, în cursul inferior, variaza între 15 si 20 km, iar înainte de delta între 80 si 150 km, adâncimea apelor scade la 20-25 m, dar suficienta pentru navigatia vaselor de tonaj maritim.

Situat în zona ecuatoriala, cu afluenti în ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. În timpul verii boreale aduc ape bogate râurile de pe partea stânga, iar în vara australa cele de pe dreapta. Totusi, datorita numarului mare de afluenti din emisfera australa, în august - septembrie, când râurile de aici au apa mai putina, se înregistreaza ape scazute pe Amazon. Sunt si situatii, cu totul exceptionale, când apele mari din cele doua emisfere se suprapun producând inundatii catastrofale.

Informatiile provenind din surse autorizate despre cantitatea de apa e care o transporta Amazonul sunt, totusi, destul de diferite. Cu circa 309 ani în urma, debitul mediu al râului era estimat la 70 000 m3/s: Ulterior, prin efectuarea altor masuratori, cifra s-a ridicat la 120 000 m3/s, iar dupa calculele Serviciului geologic al Statelor Unite, aceasta ar ajunge la valoarea colosala de 190 000 m3/s dupa confluenta cu râul Xingu, corespunzând unui debit specific de 30,9 1/s. km2. În lucrarea World water balance and water resources of the Earth, 1978, debitul mediu împreuna cu Tocantins este estimat la 220 000 m3/s. Debitul maxim ar fi de aproximativ 300 000 m3/s, iar cel minim de 70 000 - 80 000 m3/s. Potrivit valorii debitului mediu, Amazonul ar detine 17-19 % din scurgerea medie a râurilor Terrei.

Corespunzator acestei cantitati de apa este si cea de aluviuni, care apreciaza la un miliard de tone pe an. Aceasta cantitate enorma de aluviuni este împrastiata în Oceanul Atlantic sub forma unui urias evantai, în fata gurilor Amazonului, pâna la circa 300 km în larg. În interiorul bazinului sunt afluenti care aduc ape încarcate cu aluviuni galbene, numiti si brancos si râuri cu ape negre drenate din mlastini, numite rios negros. Cel mai tipic este afluentul cel mai mare de pe stânga, numit Rio Negro. Dupa confluenta acestuia cu Amazonul la Manaus, apele negre curg alaturi de cele galbui-roscate fara sa se amestece pe multe zeci de kilometri. În timpul apelor mari, nivelurile fluviului si ale afluentilor cresc cu 15 - 20 m, rupând maluri, smulgând arborii si locuintele indienilor purtându-le încet spre ocean. Datorita pantei mici si a revarsarii laterale, deplasarea apelor se face extrem de încet, încât de la Tabatinga la Obidos cei 1 400 km sunt parcursi în doua luni, aceasta imensa masa de apa fiind, pe drept cuvânt, numit o adevarata "mare în mers".

Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de localnici pororoca este efectul fluxului marin care patrunde în sus pe fluvii provocând valuri puternice ce ajung uneori pâna la Santarem, la 1 000 km în interior. În estuarul larg de peste 200 km si lung de 350 km pororoca are efecte distrugatoare asupra tarmului, îngreuiaza navigatia spre ocean si chiar descarcarea apelor. Pororoca, alaturi de inundatii, sunt doua fenomene care schimba continuu configuratia malurilor si a tuturor gurilor de varsare ale afluentilor pâna la Manaus.

Potentialul hidroenergetic al Amazonului, cu toti afluentii, apreciat 1a 280 mil. KW, este foarte putin folosit pâna în prezent.

Navigatia pe Amazon si afluentii sai însumeaza circa 50 000 km, pe fluviu aceasta practicându-se cu vase de tonaj maritim pâna la Manaus si cu vase mai mici, pe 4 200 km, pâna la cascada Pongu de Manscriche, situata pe Maranon, la iesirea acestuia din Anzi.

Clima bazinului Amazon, calda si umeda în cea mai mare parte si mai uscata în Anzi, cu temperaturi între 23 si 28°C, în medie (variatii mici în timpul anului si ceva mai mari de la zi la noapte), precipitatii bogat (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios si unul mai uscat (caar se accentueaza catre nord si sud în regiunea podisurilor), creaza conditiile cele mai favorabile dezvoltarii unei vegetatii luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Câmpiei Amazoniei, formând un adevarat "ocean verde" - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important în reglarea conditiilor de circulatie ale maselor de aer si, respectiv, a umezelii pentru continentul sud-american si chiar pentru Terra. Singurele perturbari în desfasurarea regulata a circulatiei aerului si temperaturii sunt valurile de aer rece (friagens), care patrund din sud, producând scaderi bruste de temperatura.

Amazonia reprezinta în prezent - din punct de vedere al exploatarii resurselor sale - un obiectiv prioritar pentru Brazilia, Bolivia, Peru si Columbia. Astfel, în 1966, s-a înfiintat Comisia Superioara pentru Dezvoltarea Amazoniei (SUDAM), care a elaborat, în 1970, Programul pentru integrare nationala (PIN), ce are ca obiective principale: realizarea soselei transamazoniene (6 300 km), a carei constructie a început deja, precum si colonizarea zonei. În 1974 Programul Polamazonia a selectat deja 15 areale cu potential ridicat agricol si minier. Ofensiva asupra Amazoniei continua, cu consecinte imprevizibile asupra echilibrului ecologic propriu si asupra influentei pe care Amazonia viitorului o poate avea asupra unor procese majore climatice si de mediu la scara planetara.

DELFINU-L CALDERON

2009-02-24T09:00:00.000-08:00

RUSINE DANEMARCA...

Aceste acte de barbarie ,fiindca nu ai cum sa le spui altfel,s-au petrecut in Danemarca,care se stie este o tara foarte civilizata.
Dar se pare ca acum si-a patat "obrazul".
Un grup de tineri din Insulele Feroe (care apartin Danemar-cei),cu un sadism ,parca aminteste de vremea nazista,au macelarit pur si simplu
un intreg banc de delfinii apartinand speciei CALDERON.
Acest delfin este cunoscut pentru blandetea lui si obisnuinta de a se
apropia de oameni.
Nu se poate ca in acest secol sa practici un astfel de "festival" cum este denumit la ei, inalcand legile U.E.
Nimic nu te surprinde, si doar te ingrozeste vazand astfel de barbari.
Pentru a opri această crimă, câteva O.N.G-uri au lansat o petitie către forurile specializate în probleme de mediu ale Uniunii Europene. Totuşi pentru a fi luată în considerare petiţia trebuie semnată de un număr cât mai mare de cetăţeni ai Uniunii Europene.

PIRACUCU

2009-02-23T11:00:00.000-08:00

PIRACUCU s-au ARAPAIMA GIGAS

Numele de Piracucu deriva ne la numele unui trib, care a trait an campia amazoniana.
Piracucu este una dintre cele mai marii specii de peste de apa dulce.
Acest peste poate sa masoare circa doi metri lungime (lungime care o depaseste an cele mai multe cazuri) si poate cantarii,peste 100kg.
Este cunoscut ca gigantu-l din acvariu.Utilizarea pesticidelor ,a amenintat aceasta specie de peste si nu numai ,punandul pe lista neagra a animalelor pe cale de disparitie.
La aceasta a contribuit si pescuitul excesiv, an urma caruia au mai ramas prea putine exemplare tinand cont de numarul mare care popula apele Amazonului, prin anii 1970.
Piracucu este destul de interesant ca specie.El traieste an apele care
au un continut scazut de oxigen.
Concentratia scazuta de oxigen din apa ,il face sa fie foarte lent si
usor de prins.
are gura dotata cu un al doilea rand de dinti,ceea ce ai permite sa se hraneasca cu alte specii de pesti care au corpul acoperit de solzii destul de tari.
Cu toate ca este un peste de marime mare,el poate vina aproape tot ce-i iese an cale.
An prezent poate fi vazut la diferite gradini zoologice, inotant an
bazine de apa de dimensiunii considerabile ,care sant filtrate si oxigenate bine.
Din cauza dimensiunii pe care o are, poate este cel mai potrivit peste de apa dulce, care poate fi vazut in interioru-l unui acvariu.

ELEFANTU-L AFRICAN

2009-02-23T00:07:00.000-08:00

Supranumit si elefantul de savana, Loxodonta africana – elefantul african, face parte din ordinul Proboscidea, familia Elephantidae. El este cel mai mare mamifer terestru, atingand o inaltime la greaban de 3-4m, o lungime de 6-7,25m si o greutate de 3.200-7.500kg.

Elefantii sunt ierbivori, hranindu-se cu toate tipurile de vegetatie: ierburi, frunze, fructe, coaja de copac. Ei pot fi intalniti in paduri, savane, mlastini, tufarisuri si zone semi-aride.
Masculii din specia elefantului african pot depasi greutatea de 6 tone.Greutatea capului poate avea un sfert din masa corpului.Aceasta parte a corpului,pe linga greutatea sa considerabila,este incarcata si cu mijloace de obtinere a hranei - trompa,fildesii,masele de mestecat,uriasii muschi ai maxilarului.

Fildesii elefantilor sunt dinti alungiti - incisivi modificati - care sunt folositi pentru scoaterea radacinilor din pamant si pentru decojirea pomilor.Elefantii masculi folosesc fildesii in luptele lor de stabilire a ordinii ierarhice,lupte premergatoare perioadei de imperechere.Spre deosebire de dinti,fildesii cresc pe tot parcursul vietii elefantului.S-a inregistrat ca un mascul de elefant african batran avea fildesii de peste 3 m lungime.

Capul elefantului este sustinut de un gat scurt,puternic.De aceea elefantul nu poate sa-si aplece capul pentru a aduna hrana.Aceasta deficienta a fost inlaturata de procesul de evolutie prin dezvoltarea trompei,rezultata din alungirea buzei superioare musculoase si a nasului.Acest organ admirabil al elefantilor este constituit din mii de muschi si este utilizat pentru o sumedenie de operatii,printre care culesul fructelor,aspiratia apei,ruperea crengilor si sapatul radacinilor.Trompa este sensibila atat la mirosuri cat si la pipait,elefantii o folosesc atat la indentificarea unui elefant strain cat si la transmiterea salutului membrilor familiei sau la mangaierea perechii dorite.

Elefantii nu au glande sudoripare, urechile actionand ca radiatoare pentru eliberarea caldurii . Prin agitarea lor, fiecare vas de sange din urechea mare intra in contact cu aerul, fapt ce raceste sangele inainte ca ecesta sa circule din nou in tot corpul.

Vederea e proasta. Ochii sunt mici, in comparatie cu capul mare care se misca foarte putin lateral. Celelalte simturi –auz, miros, gust, pipait- sunt ascutite. Cel mai sensibil organ este trompa, care detecteaza adesea mancare si pericol pe pamant si in aer. Elefantii pot mirosi apa de la distante mari si pot auzi sunete de la mai mault de o mila.

E greu de masurat inteligenta unui animal. Totusi exista motive sa credem ca elefantii sunt capabili de functii mentale mai inalte decat ale multor alte animale domestice. Un indicator e usurinta cu care invata trucuri sau sarcini. Un elefant tanar isi reaminteste diferite drumuri catre mancare sau apa. Comportamentul jucaus, observat la primate, considerat ca dovada de inteligenta, e tipic elefantilor tineri, care irosesc multa energie in jocuri ce-i obisnuiesc cu deprinderile sociale specifice vietii in familie.

De peste 2000 de ani, elefantii africani, au fost capturati si antrenati. Elefantii au fost folositi de generalul cartaginean Hannibal pentru a cara provizii peste Alpi in timpul marsului sau de cucerire a Romei in secolul III. In secolul XVI erau condusi pe campul de lupta, iar in al doilea Razboi Mondial (1939-1945) au fost folositi pentru tragerea echipamentului militar pe pante abrupte si noroioase.

Elefantul african si cel asiatic sunt specii pe cale de disparitie. O varietate de elemente au contribuit la declinul lor. Au fost macelariti in secolele trecute numai pentru fildesul coltilor; razboaiele, taierea padurilor pentru obtinerea de teren arabil, braconajul. La inceputul anilor 1900 populatia de elefanti salbatici era de circa 10 milioane; pana in 1979 vanatoarea si distrugerea habitatului au redus-o la 1,3 milioane. Pana in 1989 s-au redus cu 600 de mii, iar la sfarsitul secolului nu mai erau decat 640 de mii.

In multe zone elefantii nu mai cresc decat in rezervatii naturale izolate si prea mici pentru dezvoltarea unei turme. Se incearca programe de inmultire in captivitate pentru prevenirea extinctiei. Transportarea lor din salbaticie in gradinile zoologice e ilegala, iar daca procesul de inmultire nu are parte de succes se estimeaza ca populatia de elefanti captivi va muri pana in 2030.

BALENA ALBASTRA

2009-02-21T13:13:00.000-08:00

Balena albastră sau balena uriaşă (Balaenoptera musculus) este cel mai mare mamifer,care a trait vreodata.
Este cu atât mai surprinzător cu cât din multitudinea speciilor de hrană oferite de ocean, aceasta se hrăneşte cu cele mai mici plante(fitoplancton) şi cele mai mici organisme vii(zooplancton).
Cea mai mare greutate inregistrata vreodata pentru o balena albastra a fost de 190 de tone si o inaltime de 300 metri.
Deşi practic s-ar putea mişca liberă oriunde în mare, aria sa de răspândire este redusă la numai anumite regiuni. Aceasta se datorează faptului că sunt puţine locuri în mările lumii unde are suficient plancton la dispoziţie.
Formarea anuală a gheţii obligă balenele albastre să migreze în apele tropicale, calde, dar unde din cauza hranei insuficiente sunt nevoite să sufere de foame.
Femelele sunt mai mari decat masculii de aceeasi varsta, iar cel mai mare exemplar de acest gen capturat cantarea aproximativ 150 de tone.
Sa spunem ca, daca ar trai pe pamant, un animal de dimensiunea balenei albastre ar putea fi zdrobit de greutatea proprie daca n-ar avea ca suport niste oase foarte late si extrem de rezistente. Insa, pentru un animal acvatic, corpul sau fiind sustinut deci de apa, rolul de “rezistenta” al oaselor a disparut.
Datorita dimensiunii lor enorme si a vitezei reduse de deplasare, balenele albastre au fost victimele vanatorilor de balene inca de acum multe sute de ani, dar nu au putut fi capturate cu harpoanele de mana de atunci si puse in barci deschise.
Aceasta adevarata industrie de prelucrare a carnii, pielii si grasimii de balena a inceput sa se dezvolte dupa anul 1900, devenind o buna afacere, dar si o actiune nemiloasa indreptata asupra uriasilor marilor. Masacrul cel mai mare a avut loc in anul 1931, cand au fost ucise, intr-un singur sezon, 29.000 de balene albastre.
Inchei mica prezentare a balenelor albastre cu un detaliu referitor la "cantecul balenelor". De fapt, acesta este un fel de cod morse submarin: balenele scot niste sunete ascutite care nu pot fi detectate de om decat cu ajutorul unor aparate speciale.

Aceste sunete de frecventa joasa traverseaza distante foarte mari in adancuri, ajutand astfel balenele albastre sa comunice, chiar daca sunt la sute de kilometri distanta, unele de altele, in apele oceanelor.

THE DEVIL"S TRIANGLE

2009-02-21T03:37:00.000-08:00

Ce este Triunghiu Diavolului?

The Devil"s Triangle este situat aproape de insula Miyake la sud de Tokyo, iar unul din colturii atinge insula Guam.
Aceasta zona , este lipsita de nave, avioane, oameni si este acoperita de o ceata groasa si valuri imense.
Ce este oarecum ciudat, faptul ca la opus se afla Triunghiu-l Bermudelor.
Japonia a declarat ,Triunghiu diavolului o zona periculoasa si cu toate ca se afla la opus fata de Triunghiu Bermudelor,ar fi conectate antre ele.
Unu-l dintre oamenii de stiinta care a disparut an Triunghi este, Amelia Earhart.
Se speculeaza ca exista o dimensionare a vartejului dintre cele doua triunghiuri.
Un martor ar fi declarat urmatoarele:
"Ma aflam pasager al unui avion ce facea curse la Tokyo, iar cand m-am uitat pe fereastra am vazut o ceata de aburi de culoare verde asternuta peste ocean. Aceasta parea sa creasca si cu un fel de tentacule ancerca sa cuprinda avionul. Eu cred ca am asistat la ceva supranatural ..."
a acheiet relatarea martorul ocular.
Aceste triunghiuri sant descrise ca un fel de gauri negre, care folosesc gravitatia utilizand
curenti magnetici.
Exista relatari din anul 1901, an timpul Revolutiei Franceze ,precum ca doua doamne Moberly si
Jourdain Versailles, aflate pe un vas an acea zona a triunghiului, ar fi fost cuprinse
de o panza de ceata groasa, an urma careia sau trezit anapoi an timp.
Un alt exemplu este cazul ,atunci cand trei soldatii din Regimentul Regal Norfolk aflat antrun mars pe coasta , au asistat la disparitia unui antreg batalion an anul 1915.Ei sustineau ca
antreg batalionu-l a fost anghitit de o ceata foarte densa.
La 4 decembrie 1970 Gregor anpreuna cu fiul sau zburau cu avionul lor peste aceasta zona. La un moment dat ei au declarat ca ar fi vazut an fata un tunel an forma de "ochi", care le-a anghitit avionul.
Timp de 35 de minute , au simtit cum aparatul de zbor se izbea parca de pereti de piatra.
Dintro data au vazut iar cerul albastru. Nu peste mult timp si-au dat seama ca se aflau deasupra plajei Miami Beach care se afla la o distanta considerabila si nu ar fi putut ajunge antrun timp atat de scurt.
Nu au putut niciodata sa-si explice ce sa putut antampla.
Pentru a se ajunge la un rezultat an legatura cu ceata care are o energie magnetica , se efectueaza tot felu-l de teste an laboratoare.
Oare aceasta ceata are de a face cu paranormalu-l ?...

UNDE SE AFLA EXTRATERESTRII

2009-02-21T03:31:00.001-08:00

Din calculele facute de diversi specialisti rezulta ca – doar în Calea Lactee – ar exista cateva zeci sau cateva sute de civilizatii, unele vechi de multe milioane de ani. Astrofizicianul V.M. Lipunov, de la Institutul Astronomic din Moscova a calculat în 1997 ca probabilitatea ca în Univers sa nu existe civilizatii foarte vechi, este de 10-43000000, o valoare practic egala cu zero. Cu alte cuvinte, astfel de civilizatii exista.

Altfel spus, daca exista o civilizatie foarte veche, ea ar trebui sa se manifeste prin „miracole”, prin fenomene care nu pot fi explicate nici ca naturale, nici ca produse de pamanteni, iar unele dintre aceste miracole ar trebui sa aiba proportii cosmice. Totusi noi nu observam decat o „gigantica tacere”. O lume fara miracole este incredibila si totusi o astfel de lume exista – spunea Lipunov. Aceasta contradictie este numita, în literatura consacrata contactelor extraterestre, paradoxul lui Fermi, întrucat traditia sustine ca fizicianul Enrico Fermi ar fi fost, prin anii patruzeci, primul care a pus retorica întrebare vizand extraterestrii: „Ar trebui sa fie aici; unde sunt?”

Care este explicatia? Am gresit oare undeva în socotelile de mai sus? Este ilustrativ ca astronomul Iosif Sklovski, cel care a facut senzatie în anii saizeci sustinand ca satelitii martieni ar putea fi artificiali, în 1985, dezamagit de faptul ca „Universul tace”, a declarat ca singura explicatie este ca, în ciuda estimarilor facute, suntem singuri în Univers. Aceasta opinie, la care s-au raliat mai multi oameni de stiinta, a mai fost numita si ipoteza solipsista.

Sunt si sustinatori mai moderati ai acestei ipoteze, care recunosc ca Universul este mult prea mare, iar probabilitatea ca sa fim singura civilizatie în el este infima. Dar ei adauga ca suntem prea departe unii de altii, deci legaturile dintre noi sunt imposibile.

O posibila explicatie a „giganticei taceri” ar putea fi si aceea ca toate civilizatiile dispar în mod obligatoriu, înainte de a începe cucerirea Galaxiei. Prabusirea pe Pamant a unui asteroid cu diametrul de cativa kilometri, eveniment de loc imposibil, ar însemna sfarsitul multor specii, între care s-ar putea afla si omul. În Univers se mai produc, din cand în cand, si explozii imense, cum sunt cele ale supernovelor, raspandind raze ucigase (gamma etc.), capabile sa distruga orice forma superioara de viata pe o raza de mii de ani lumina. Si înca nu cunoastem întreaga lista a amenintarilor de acest tip. Totusi, faptul ca pe Pamant unele specii au supravietuit sute de milioane de ani, înseamna ca astfel de fenomene sunt rezonabil de rare.

Alte pericole ar putea fi degenerarea, cauzata eventual de o viata din ce în ce mai lipsita de griji, de oprirea progresului si de cantonarea într-un stadiu „paradisiac” s.a.m.d. Dar o civilizatie tehnologica s-ar putea si sinucide. Noi însine nu suntem feriti de aceasta amenintare. Ne putem gandi la poluare, la schimbarile climatice provocate de noi, dar mai ales la experimentele genetice. Acestea, scapate de sub control, ar putea crea de pilda virusi pentru care nici o fiinta umana nu va poseda imunitate sau leac...

Pericolele de mai sus sunt însa neglijabile, comparativ cu cele de natura militara. Daca doar 10% din arsenalul nuclear existent pe glob ar exploda, în cadrul unui razboi (declansat eventual dintr-o greseala, sau de catre teroristi), cerul ar ramane întunecat ani de zile, iar temperatura medie ar scadea cu 5-20 grade, instalandu-se o „iarna nucleara” care ar secatui rezervele alimentare. Foarte putini oameni ar mai supravietui (poate nici unul), civilizatia s-ar reîntoarce oricum cu sute de ani în urma. Iar pericolele mentionate mai sus: armele nucleare, experimentele genetice etc. sunt inventii ale secolului 20.

Stiinta secolului 21 va gasi însa (pe langa nenumarate realizari minunate) si niste metode mult mai eficace de distrugere, fata de care armele nucleare ori pandemiile vor parea jocuri de copii. Si daca vom supravietui acestor încercari, va veni si secolul 22, apoi 23 s.a.m.d., pana ce va fi descoperita „arma absoluta”...

(ARTICOL PRELUAT DIN REVISTA MAGAZIN)

BAZA EXTRATERESTRA AN SIBERIA !!!

2009-02-21T03:27:00.000-08:00

In 1989 a fost efectuat in Siberia un foraj profund de 16 km sub directia oamenilor de stiinta sovietici si straini.Scopul era de a gasi un mijloc de a fi avertizati contra unui seism.Cercetatorii doreau sa plaseze un microfon special legat la un magnetofon de la suprafata.
Ei sperau sa poata astfel inregistra zgomotul produs de inceputul unei deplasari continentale si de a preveni sosirea unui cutremur de pamant.
Ajunsa la 16 km adancime, coloana de foraj a inceput sa se invarta la viteza maxima, semn ca se invartea in vid.Temperatura indicata era 110 °C. Imediat ce a fost ridicata coloana de foraj, din tub a iesit un nor gazos.

Atunci, sub ochii inmarmuriti ai tehnicienilor , a iesit o creatura monstruoasa cu colti care a inceput sa urle salbatic inainte de a disparea.
Dupa ce si-au revenit, oamenii de stiinta si-au coborat microfonul in profunzimile pamantului.In locul zgomotului placilor litosferice care s-ar fi deplasat, a fost auzita o voce urland de durere.S-a crezut ca a avut loc o defectiune, insa totul functiona normal.

Nu una, ci milioane de voci umane au fost inregistrate.

Ce se afla acolo?

Un lagar secret?

O baza extraterestra?

YETI, OMUL ZAPEZILOR

2009-02-17T23:50:00.000-08:00

Yeti, Omul Zapezilor, un mit o legenda sau realitate !!!

O echipa de specialisti din China ,au analizat doua monstre de par descoperite an N-V Indiei.

"Cele doua fire de par reprezinta dovada clara ca o primata uriasa, posibil acel Yeti din povestirile localnicilor, a existat si, probabil mai exista, in Asia. Probabil datorita zonei greu accesibile, misteriosul animal a reusit sa stea departe de privirile oamenilor”, a declarat Ian Redmond, seful echipei de cercetatori niponi.
Aceste fire de par care au fost analizate cu circa cinci ani an urma, dovedesc clar ca ele apartin
unei primate care a reusit sa adapteze la un climat extrem de rece la o altitudine de 4.800 de metri , cum este cel din muntii Himalaya.

O alta echipa de cercetatori japonezi, a afirmat ca au gasit an vestu-l Nepalului ,urme care ar apartine legendarului Yeti.
“Am văzut trei urme de picioare care semănau cu cele ale unor fiinţe umane, dar care ereau cu mult mai mari”, Kuniaki Yagihara unul dintre membrii, grupului Yeti Project Japan.
Cu toate acestea alpinistii dotati cu tot felul de aparate video ,foto si telescoape, nu au reusit pe parcursul a trei saptamani sa vada nici macar o silueta a faimosului Yeti.

An anul 2007 ,o echipa armericana de televiziune ,a tranversat pantele dintre Tibet si Nepal, anuntand mai apoi ca ar fi gasit urme clare care nu ar putea sa apartina unui om.
"Noi suntem convinşi că există. Datorită urmelor găsite şi a poveştilor relatate de localnici, suntem siguri că Yeti nu e doar o ficţiune", a declarat unul dintre membrii echipei.

Yeti omul zapezilor, o creatura pe jumatae om pe jumatate maimuta, a anfacarat spiritele si imaginatia multor aventurieri.

Multi s-au laudat ca l-ar fi vasut pe omul zapezilor, ansa nimeni nu a venit cu dovezi si probe clare despre existenta lui..

BIGFOOT

2009-02-16T10:41:00.000-08:00

BIGFOOT sau SASQUATCH

Timp de aproape 30 de ani ,ancepand cu sfarsitul anului 1970,publicu-l din America si Canada a anvatat ca Bigfoot ,nu a fost nimic mai mult decat un desen animat si o paveste spusa la foc de tabara.
Pana an anul 2008 posturile de televiziune din America prezentau subiectul Bigfoot,ca fiind non-fictiv.
An luna iulie 2008 a fost raportatao observatie din statul Ontario aflat la 230 mile nord-est de Winnipeg.
Doua femei aflate la cules de pomusoare,au observat o aratare analta cam de trei metri, fugind pe un drum an padure.
Cele doua femei speriate sa-u dus acasa ,revenind mai tarziu cu mai multe persoane sa caute eventual urme lasate de ceea ce credeau ele a fii Bigfoot.
Ziaru-l, local a caracterizat urmele gasite la fata locului, ca apartinand unei fiinte dotata cu sase degete la picioare.
Aceasta observatie de la Ontario ,a pus presa pe jar ,si numeroase articole au fost publicate an Canada si Statele Unite.
Luna August 2008.Se raporteaza o alta observatie an New Brunswick, Canada.
De data aceasta au fost patru martori.Doua cupluri aflate an masini diferite ,au vazut o silueta analta traversand drumul si intrand an padure.

Unul dintre martori, a spus povestea la un ziar local .La scurt timp un jurnalist a investigat
povestea si a contactat pe cei patru martori. Articolu a fost publicat si sa raspandit an toata Canada, facand si mai multa valva fata de primul.
Spre deosebire de americani, canadienii an general , sant mai evazivi privind animalele salbatice.
Canadieni nu iau an considerare subiectul Bigffot ca pe ceva supranatural .
An schimb americani pun mare pret pe tot ce se descopera mai ales din lumea animala.
Cele doua incidente din Canada au stabilit un nou record an lumea mas-media.
Oamenii anca nu cred cu desavarsire an sasquatches (gigantul paros).Ei asteapta sa se raporteze mai multe cazuri de aparitii.
An afara de Canada si America de Nord nu exista rapoarte credibile ca ,ar fi aparut
sasquatches si an alte parti ale lumii.
Povestiri despre giganti, apar mereu, ansa oamenii nu pot face o descriere prea clara a cestui cuvant.Tipuri de caractere si analtimi diferite, anca mai exista la anumite triburi din America.
Astfel de povestioare despre oameni maimuta ,sant an literatura traditionala a mai multor tarii.
Cu toate ca s-au gasit urme clare si tot felu-l de amprente ,nu sa reusit deocamdata filmarea (reala nu facaturi ce vedem pe youtube) cel putin a unui astfel de om maimuta gigant.

-BIGFOOT MADE IN ROMANIA-

Sa va spun acum ceva:
Se spune ca ,am avea si noi pe plaiuri mioritice o astfel de creatura.
Acum dumnezeu stie daca e adevarat sau legende ciobanesti.
Am sa va arat o postare care am vazuto pe un sit.

Pe 12 februarie 2008 userul ‘vasiliumihnea’ a publicat pe Flickr 5 fotografii realizate pe 8 februarie 2008, undeva in Muntii Vrancea. Aceste poze surprind o creatura (la prima vedere), care nu seamana cu nici un animal cunoscut, cel putin nu in zonele acelea. Ba mai bine, aspectul creaturii aduce aminte de legendarul Bigfoot si de alte creaturi asemanatoare care se presupune ca au fost intalnite in regiunile muntoase din Canada si America.

La una din poze, autorul ‘vasiliumihnea’ spune: "Am primit pe mail rugamintea sa postez pozele originale. Imi rezerv dreptul de a o pastra pe cea mai relevanta pentru presa (din moment ce am primit cereri de la doua ziare, nu vad de ce nu as profita). Mentionez ca mai am doua poze bune pe care nu le-am postat."

La cateva zile au aparut articole despre subiect in cateva ziare, dar nici unul continand alte poze. (Romania Libera 19 martie, Gardianul 19 februarie). In blogosfera s-a comentat autenticitatea pozelor pe mai multe bloguri.

Si acum vine partea tare! Ia uitativa la clip...

Cica tipu care a filmat jura ca e adevarat,nu e facatura.

Mare e gradina lu Dumnezeu.

Voi ce parere aveti? O fi unu anbracat an haine de urs!!!!

P.S. -Poza de sus a fost publicata de userul cu pricina(cu vedenii).!!

TUTANKHAMUN

2009-02-16T06:37:00.000-08:00

~3000 DE ANI DE ASTEPTARI~

Misterul din spatele moarti subite a lui Tutankhamun, regele Egiptului care a domnit cu mai mult de 3000 de ani în urma, sar parea ca a fost rezolvata în final de catre oamenii de stiinta care cred ca a cazut din-trun car de razboi în timp ce se deplasa la o partida de vanatoare in desert
Speculatii în jurul mortii lui Tutankhamun ,au fost pana cand mormântul sau a fost descoperit în în 1922 de catre arheologu Howard Carter.

Radiografiile mumiei ,care sau facut an 1968 a indicat o umflatura la baza craniului, ceea ce sugereaza ca Regele a fost ucis de o lovitura la cap.

Mai multe studii recente, folosind un scanner CT , arata ca a suferit o ruptura grava, chiar deasupra la genunchi, chiar înainte de a muri, care probabil a condus la intoxicatii letale.

"El nu a fost asasinat cum au crezut mai mule persoane.Regele a avut un accident de vanatoare pe cand vana an desert. A suferit o fractura la picior-ul stang din cauza ca ar fi cazut din car.An opinia mea acest lucru este adevarata cauza a morti lui" a declarat Zahi Hawass,Secretar General al Consilului de Antichitati.

Până în prezent, mulţi istorici au presupus că a fost tratat ca un copil destul de fragil, care a fost protejat de pericol fizic.Nadia Lokma de la Muzeul din Cairo a declarat că o recentă analiză a oaselor găsite în mormant ale faraon-uli a indicat faptul că nu a fost pur şi simplu o ceremonie de anmormantare.

Sute de săgeţi recuperate de la mormânt arată de asemenea, dovezi că a fost un vanator desavarsit."Acestea sunt unelte de vânătoare , nu de război "..a declarat Dr. Lokma .

Un set de ambracaminte gasit an mormantu-l lui Tutankhamun, au fost stocate la Muzeul din Cairo.Acestea sugereaza ca el erea obisnuit cu astfel deambracaminte. Acest set include un corset adaptat pentru al ferii de apa.

An final dovada vie o reprezinta o coroana de florii,care erea asezata an jurul gatului mumiei, la care botanistii sustin ca ereau an stare proaspata cand au fost puse,si culese an luna martie sau aprilie.Deci daca florile au fost culese antre aceste doua luni ,anseamna ca Tutankhamun a murit probabil an luna decembrie sau ianuarie,tinand cont de faptul ca procesul de ambalsamare dura cam 70 zile.Aceasta data coincide cu mislocu-l sezonului de vanatoare ,pe anotimp de iarna.Aceasta descoperire antareste si mai mult ipoteza mortii lui accidentale.

Prima expozitie a fabulosului facemask (masca de fata) facuta din aur solid a avut loc an anul 1972 la British Museum din Londra.Au fost an pelerinaj aproximativ 1,5 milioane de oameni.

An prezent masca de aur se afla an Egipt unde se pare ca va ramane pentru totdeauna ,din cauza riscului de degradare la multe calatorii.

~BLESTEMUL MORMANTULUI~

An legatura cu blestemul care erea pus suna cam an felul urmator:

"Orice persoana care tulbura mormantul unui faraon,va murii an scurt timp".

Multe morminte de faraoni aveau inscriptionat la intrare astfel de avertizari.

Aceste blesteme s-au dovedit totusi adevarate antro oarecare masura atunci cand o parte din personajele care au participat la deschiderea mormantului au decedat an conditii suspecte.Prima dintre aceste misterioase decese a fost a d-lui. Carnavon.El a fost antepat de un tantar ,antepatura an urma careia a facut o infectie an sange si a murit.

Un studiu a aratat totusi ca numai 8 persoane din 58 care au participat la deschiderea sarcofagului au avut un deces mai subit.Celelalte au trait pana an jurul varstei de 70 de ani.

Medicul care a facut autopsia lui Tutankhamun a trait pana la varsta de 75 de ani.Uni sustin ca moartea doctorului ar fi survenit din cauza unei ciuperci care ar fi fost cultivata an mormant tocmai pentru a tine departe pe cei care ar fi vrut sa profaneze mormantul.

ATLANTIDA

2009-02-15T08:09:00.000-08:00

ATLANTIDA ANTRE ADEVAR SI MISTER

Filosoful grec Platon a fost primul care a povestit despre continentul misterios al Atlantidei. In doua dialoguri ale sale el povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558 i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie evoluata si o politica ideala. Din cauza decaderii si a dorintei de a cuceri, atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la bunicul lui.

O poveste asemanatoare era cunoscuta si in Egipt, cu 4000 de ani in urma. Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care calatorea spre minele faraonului. Se spune ca el a fost aruncat de valuri pe tarmul unei insule necunoscute si a fost luat de un dragon in salasul lui, fara insa a-i face vreun rau. Dragonul i-a povestit ca insula era candva locuita de 75 de dragoni fericiti, fiind un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in prezent nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dupa ce l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana, a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.

O alta poveste spune ca Atlantida s-a format ca civilizatie cu peste 22.000 de ani in urma. A fost o civilizatie foarte bogata, alcatuita din oameni care aveau puteri magice, pe care le foloseau ca sa faca atat lucruri bune, cat si rele.
Atlantida era condusa de un imparat. Acesta isi forma un consiliu alcatuit din fostii dregatori din provincii, pe care ii alegea cu multa atentie. In provincii, erau numiti guvernatori de catre imparat, alesi sa conduca treburile statului.
In Atlantida existau 2 scoli superioare, Scoala se Fizica si Scoala de Metafizica, care aveau o foarte mare libertate si care au determinat evolutia in timp a statului. Fiecare din aceste scoli avea metodele ei secrete de a produce bani de aur cu care platea Statul pentru a obtine privilegii si legi favorabile. Scoala de Fizica facea extractii de aur din minereuri si din apa marii. Scoala de Metafizica a avut propriile metode de a obtine aur prin metode magice pierdute, visate de oamenii timpurilor noastre, dar niciodata nu au fost descoperite cu adevarat de atunci. In plus, Scoala de Metafizica se ocupa cu magia, cu influentarea deciziilor atat ale conducatorilor cat si ale condusilor, precum si cu vindecarea bolilor. Scoala de Fizica se ocupa cu vindecarea ranilor din accidente si razboaie.
Se spune ca atlantii au realizat contactul cu cateva civilizatii extraterestre, pe care le cautau pentru magie, atat cea de vindecare, cat si cea de influentare a hotararilor conducatorilor.

Copiii erau crescuti in special de mamele lor, parintele avand si dreptul sa decida ce scoli vor urma acestia. Pana la 4 ani copiii erau crescuti si educati in familie sau cu ajutorul unor persoane angajate. Dupa 4 ani “gradinita” era obligatorie, urmand ca de la 8 ani la 14 ani sa fie urmata scoala primara. Ulterior era obligatorie o scoala de meserii simple de 2 ani, pana la varsta de 16 ani, cand copilul devenea major.
Atlantii cunosteau radioul, care era folosit doar pentru stiri si emisiuni informative. Se transmiteau de asemenea informatii de interes local pentru principalele colonii. Totodata era cunoscuta si televiziunea. Doar in Capitala erau putine aparate, fabricate de extraterestrii. Niciodata televiziunea si radioul nu erau folosite pentru distractie.
Locuitorii Atlantidei aveau statul si capitala situate pe o insula mare si joasa in zona Bahamas. Orasul era foarte jos, pe malul apei (lucru scris si de Platon), insula lor fiind destul de mlastinoasa. Clima era rece si foarte umeda, aproape tot timpul anului putand fi observata ceata deasa. Atlantii nu suportau soarele si lumina puternica. Ei se hraneau de cele mai multe ori numai cu alge, peste si fructe de mare. Ocazional mai consumau fructe, legume, cereale. Carne se manca doar de 3 ori pe an.
Se poveste ca atlantii aveau pielea verzuie, atingeau o inaltime de pana la 3 metri si aveau parul lung si blond, de regula cret.

Despre distrugerea Atlantidei se crede ca aceasta s-a produs datorita unui conflict cu extraterestrii, care au aflat despre magiile negative pe care le faceau asupra lor. Se crede ca acesti extraterestrii locuiau in interiorul Lunii, de unde au trimis puteri distrugatoare asupra atlantilor.

Toate acestea sunt istorisiri mai vechi sau mai apropiate de timpurile noastre. Dar iata ca exista si unele descoperiri stiintifice despre Atlantida.
Dovezi istorice arata faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au pastrat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale lor, aratand scene din viata de zi cu zi a atlantilor. Au fost gasite aproape intacte mobilierul si vasele de ceramica, insa nici o urma de ramasite omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini, din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest vulcan a izbucnit, acoperind si scufundand misteriosul continent Atlantida. Cenusa aruncata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de metri grosime.
Cercetatorul francez Fouque Ferdinand a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica cu o vechime de peste 3000 de ani. Autorii medievali considerau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea acesteia de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula minunata, numita insula fericitilor, 'insula celor 7 orase' sau insula Brendan, toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV.

DISPARITII MISTERIOASE

2009-02-15T07:40:00.000-08:00

DISPARITII MISTERIOASE DIN MAREA NEAGRA

In Marea Neagra, in imediata vecinatate a Insulei Serpilor, aflat la 45 kilometri nord-vest de Sulina, se afla un misterios Triunghi al Bermudelor.
Potrivit dovezilor de arheologie subacvatica descoperite de Robert Ballard, cel care a detectat epava Titanicului, Potopul lui Noe s-ar fi produs acum aproximativ 7.500 de ani. Avand "epicentrul" in dreptul Turciei de azi, un volum urias al Mediteranei s-a revarsat peste zonele din jur nimicind totul in cale: oameni, animale, plante. Asemenea miscari de mai mica sau mai mare amploare au continuat la diferite intervale de timp, dar inca din Evul Mediu, in Marea Neagra, a inceput sa se vorbeasca de o zona malefica unde dispareau diverse ambarcatiuni.
In anii '70, Ivan T. Sanderson, unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori ai Triunghiului Bermudelor, a elaborat o harta cu douasprezece regiuni malefice, identica celebrului Triunghi al Bermudelor. Subliniind ca planeta noastra opereaza prin electromagnetism, Sanderson se intreaba, pe buna dreptate, daca nu cumva zonele respective functioneaza ca niste uriase generatoare care creeaza valtori in interior si exterior, unde obiectele pot fi atrase si eliminate in afara altor dimensiuni, cunoscute de noi. Una dintre aceste regiuni ar fi si in Marea Neagra, in apropierea Insulei Serpilor.

Cercetatorii rusi si ucraineni afirma ca falia magnetica din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagra se deschide de la o fractiune de secunda pana la cateva minute. Intr-o astfel de falie a disparut in plina zi, pe o vreme excelenta, la 31 mai 1944, crucisatorul sovietic "Tiolkovski", undeva la 70 km sud de Crimeea. Intamplarea navei de razboi disparuta brusc pentru totdeauna intr-o stranie ceata neagra a fost imortalizata in niste dosare secrete, al caror continut a fost dezvaluit de fostii ofiteri ucraineni din flota sovietica a Marii Negre.
Dupa o luna, cativa pescari, au fost martorii unei alte disparitii uluitoare. Ei au vazut ziua-n amiaza-mare cum cateva avioane au disparut intr-un nor inchis la culoare. Era vorba, de fapt, de o formatie decolata de la Odessa, in scopul unei recunoasteri marine. Pescarii n-au avut insa norocul fostilor ofiteri ucraineni. Rudele lor au trebuit sa poarte vesminte cernite, deoarece pescarii, martori incomozi, au fost lichidati de KGB.

Ucrainenii pazesc cu strasnicie zona, confiscand orice ambarcatiune straina de pescuit. Pentru ca aici mai sunt gasite inca mine aflate in deriva din timpul razboiului. O astfel de mina a fost recuperata de ucraineni, la limita cu apele noastre teritoriale, dar cate mai sunt in aceeasi situatie, nimeni nu stie. Caci e greu de prevazut consecinta exploziei unei mine, in falia magnetica, pentru vasele aflate in preajma, vase care ar putea fi astfel proiectate intr-o alta dimensiune.

In 1991, Ucraina a mostenit de la defuncta Uniune Sovietica, Insula Serpilor, de fapt o imensa stanca, ale carei laturi pot fi parcurse la pas normal in circa 40 de minute. Sarpele de apa, care a dat numele insulei, complet inofensiv, dar cu o infatisare dezagreabila, a disparut complet la mijlocul secolului trecut, din cauza amplelor lucrari secrete desfasurate de sovietici. In noiembrie 2003, ucrainenii au declarat Insula Serpilor zona de rezervatie naturala, ca sa demonstreze ca locul poate oferi conditii pentru turism.

INSULA MISTERIOASA

2009-02-15T07:27:00.000-08:00

INSULA CU TEZAUR MISTERIOS

Este cea mai bizara dintre insulele care adaposteste tezaur de pe planeta. Se stie unde se gaseste tezaurul dar nu si ce contine! Si mai ales nu se stie cine a construit sistemul de capcane dintre cele mai ingenioase care s-ar fi putut crea vreodata de catre om.

In 1795, Danie McGinnis, un adolescent care locuia pe continent si care se amuza vanand potarnichi pe aceasta insula, a zarit o roata de scripete de nava atarnand pe o craca. Chiar sub ea a remarcat o denivelare usoara a solului, ca si cum cineva ar fi facut acolo o gaura. Nelinistit ca era vorba de un tezaur acuns acolo, candva, de catre pirati, a alergat sa dea vestea prietenilor sai. La cateva picioare adancime, ei au dat peste cateva dale de piatra aranjate. Le-au ridicat si au contunuat sa caute cu infrigurare. La 3 metri ,au dat peste a doua platforma facuta din bile de stejar. Le-au scos si au continuat sa sape timp de cateva zile.

La 6 matri, au gasit o noua platforma, iar la 9 alta. Si sub ea pamantul era din nou tasat, cu argila si roci. Copiii au inteleles ca aceste platforme serveau de a se imparti greutatea tonelor de pamant. Numai ca 9 metri de sapaturi era deja prea mult pentru ei asa incat au abandonat lucrarile si asa au ramas pana in 1804. O companie a reluat munca facuta de copii si s-au continuat sapaturile, descoperindu-se alte platforme si straturi de aluviuni batatorite, carbune si chiar fibre de cocotier!

La a 9-a platforma, 27 de metri, prima descoperiere interesanta: o dala de piatra grea, marcata pe verso, cu o inscriptie intr-o limba indescifrabila. Cand muncitorii au ajuns la 33 de metri, s-au oprit pentru ca se intunecase afara. A doua zi, surpriza: putul se umpluse trei sferturi cu apa. De unde venise? Nu se stie. Dar mai ales de ce nu s-au umplut puturile imediat cu apa?

Timp de cateva saptamani oamenii au scos apa cu galetile si cu pompe improvizate fara a reusi sa scada nivelul apei. In primavara urmatoare ei au facut un alt put cu speranta de a pune mana pe comoara prin partea de jos. Au coboart la 37 de metri apoi s-au indreptat catre putul cu tezaur. Dar cand l-au atins, apa a izbucnit cu forta si muncitorii abia au scapat. Al doilea put a fost inundat. Apa a tasnit in momentul in care s-a ridicat o lada ca si cum acesta reprezenta un fel de dop.

Puturile au fost oare construite pe sistemul vaselor comunicate extrem de ingenios? Munca a fost abandonata si reluata abia in 1849. De data asta nu s-a mai sapat, ci s-a forat pentru a se sti tot ceea ce se gasea la fund. Primele rezulatate au confirmat sperantele cele mai nebune: dupa ce a depasit 110 picioare foreza a tarversat 10 cm de lemn ,si a penetrat un metal.

Cand s-a scos foreza s-au gasit esantioane de stejar si ceea ce parea a fi 3 impletituri de aur. Era pentru prima oara cand se avea proba ca pe fund se alfa ceva valoros. Nelinistiti ca au descopetit in fine camera tazaurului, cautatorii au continuat munca cu si mai mare asiduitate. Dar nu au reusit sa scoata apa din puturi nici macar cu ajutorul pompelor.

In vara lui 1850, ei s-au decis deci, sa foreze un alt put pentru a putea usura pomparea. Au sapat pana la 36 de metri. Brusc, catastrofa: in mai putin de 20 de minute, putul s-a umplut cu apa la acelasi nivel cu celalalt! Abia in acest moment un muncitor a avut ideea de a gusta apa din put: era sarata. Era deci apa din mare si nu din subteran. Asadar putul era legat cu marea, de aceea nu era deloc surprinzator faptul ca nu se ajunse sa se pompeze!

La cativa metri de acolo s-a gasit un loc de unde apa aputea sa scape, la maree scazuta, traverand nisipul. Muncitorii au scos imediat nisipul si oamenii au observat cum plaja a fost acoperita cu un strat compact de galete si de roci, alge si fibre de nuca de cococs. Altfel spus, cineva a transformat 45 de metri de plaja in burete, apoi a acoperit-o cu nisip. Plaja era complet artificiala!

Dar asta nu era totul: 5 conducte subterane de scurgere acopereau niste galete mari si roci plate conduceau la intrarea intr-un tunel. La maree inalta, apa se infiltra prin aceste 5 conducte si prin tunel in directia pututului cu tezaur. Si ipoteza cu busoanele s-a dovedit reala: daca cineva ar fi ridicat platformele din puturi, ar fi dat defapt drumul apei din mare sa le umple.

Misteriosii constructori ai acestui sistem ingenios au facut tot ce le-a stat in putinta pentru ca vreun intrus sa ajunga la tezaur. Cine sunt insa acesti ingeniosi constructori? Specialistii considera ca pentru aceasta munca ar fi trebuit sute de muncitori timp de 6 luni. Ori in legiune nu s-a pastrat nicio amintire privind o asemenea activitate. Niciodata nu s-a gasit vreo urma ca insula ar fi fost locuita.

De la mijlocul secolului XIX si pana astazi, peste 10 companii au incercat sa intre in posesia tezaurului misterios din Ile-aux-Chenes. Toate s-au contruntat cu problemele inundatiilor subterane. Unele persoane chiar au murit. In 1987 s-au forat 5 gauri in sol, in care s-au introdus dinamita, de-a lungul directiei presupuse a tunelului de irigare, care aduce apa de mare pana in puturi. Apa a fost pompata cu succes pentru prima oara in 1990. Dupa care a fost reluat forajul.

La 50 de metri, varful forezei a intalnit un obstacol: 17,5 cm de ceea ce parea a fi ciment. Sub ciement existau 10 cm de lemn, apoi 1 metru de metal, apoi din nou lemn si ciment. Acolo parea sa fie o bolta de 2 metri. Forajele au continuat, s-au multiplicat. Dupa saptamani de munca, oamenii nu au mai putut localiza putul original, dar se cheltuisera deja 115.000 de $ asa incat noii actionari au decis sa abandoneze lucrarile.

Nici succesorii lor nu au avut mai mult succes. De fapt, nu munca a devenit azi si mai dificila, deoarece insula a fost gaurita atat de mult incat s-a transformat enorm. Nimeni nu mai stie unde se gasesc puturile originale. Iar despre constructori nu avem nici macar un indiciu. Cu toate astea se continua sapaturile. Actualii cautatori sunt cei de la compania Triton Alliance, care sapa continuu din 1997. Dar nu s-a gasit inca nimic pe insula...

MAMUTII

2009-02-15T07:15:00.000-08:00

MAMUTII

Mamutul, unul dintre gigantii stravechiului continent Nord American, domnea suveran. Oare cine sa-l fi dus la pierzanie, vanatorii sau sanatatea sa precara? Mamutul columbian era un animan magnific - mai mare decat un elefant - el a supravietuit milioane de ani pe campiile Americii centrale si de nord. Aceste varfuri de sulita au fost descoperite printre oasele de mamut. Cu toate acestea, oamenii nu puteau sa ucida absolut toti mamutii de pe pamant. In apropiere de Mexico City s-au descoperit oasele unei familii de mamuti. Nu exista nici o dovada ca ar fi fost vanati, dar indiciile de la fata locului sugereaza prezenta unui inamic mult mai puternic care a dus la disparitia lor. Povestea se muta la New York, unde imunologul Peter Daszak crede ca a gasit cheia dezlegarii misterului. Mamutii erau foarte bine adaptati la mediu, dar ei au disparut la sfarsitul erei glaciare la fel ca si alte specii mari. Datorita dovezilor descoperite la un moment dat, cazul a parut inchis. Acestea indicau ca mamutii au fost vanati pana la disparitie de o rasa de oameni acum circa 14.000 de ani.

LEUL DE PESTERA

2009-02-15T06:59:00.000-08:00

LEUL DE PESTERA

Leul de pestera mai este cunoscut sub numele de leu european sau eurasiatic si reprezinta o subspecie a felinelor, ce a fost exterminata acum 2000 de ani. Leii de pestera aveau dimensiuni foarte mari, ajungand la 2.1 m lungime si 1.2 m inaltime.

VACA DE MARE

2009-02-15T06:52:00.000-08:00

VACA DE MARE

A fost un mare mamifer ce putea fi gasit in trecut langa coasta asiatica a marii Bering. A fost descoperit in insulele Commander in 1741 de catre cercetatorul Georg Steller si de aici si numele. Ultimul specimen a murit in 1768.

PASAREA DODO

2009-02-15T06:46:00.000-08:00

PASAREA DODO

Pasarea dodo a fost descoperita de navigatorii olandezi care au debarcat pe insula Mauritius in 1598. Ei au fost uimiti de aceasta pasare plinuta, cu cioc urat, incapabila sa zboare.Lor li s-a parut o pasare exotica. Si pentru ca fusesera abatuti de la curs, iar foamea pusese stapanire pe ei, marinarii s-au gandit sa o manance. Asa a inceput tristul destin al pasarii dodo. In numai 150 de ani specia fiind stearsa de pe fata pamantului.
Acum "Extinct" calatoreste alaturi de Dr Julian Hume in Mauritius pentru a afla ce s-a intamplat. Cu ajutorul unor schelete el confirma ca Dodo apartinea unei rase de porumbei uriasi, ce depaseau dimensiunile unui curcan! Este posibil ca pasarea Dodo sa fi supravietuit timp de 3 milioane de ani si sa se fi adaptat perfect insulei sale de bastina, lipsite de pradatori naturali.

Julian ajunge la Universitatea Oxford - unde se afla singurele mostre de carne si tesut ale unui exemplar de dodo. ADN-ul acestui specimen a fost prelevat de catre Dr Beth Schapiro, rezultatele analizei au dezvaluit ca pasarea a evoluat acum cateva milioane de ani din porumbelul indonezian.

In Mauritius, arheologul Pieter Floore a descoperit dovada clara care arata ca disparitia pasarii nu s-a datorat in exclusivitate faptului ca a ajuns pe lista de bucate a olandezilor. Floore a descoperit sute de oase de porc ceea ce demonstreaza ca olandezii mancau mai degraba carnea acestui animal, decat pe cea de dodo.

Dar tocmai introducerea porcilor domestici, care umblau liberi prin padurile de pe insula, a pecetluit soarta pasarilor dodo. Incapabile sa lupte cu acest competitor, populatia de dodo a intrat in scurt timp in declin. Asa s-a scris sfarsitul unei povesti vechi de 3 milioane de ani.

MARELE PINGUIN NORDIC

2009-02-15T06:33:00.000-08:00

MARELE PINGUIN NORDIC

Pe Terra traiau cateva milioane de pinguini nordici uriasi, dar numarul mare de exemplare nu a reprezentat o pavaza in fata extinctiei. Alca uriasa s-a intalnit cu omul, lucru care s-a dovedit fatal. Pinguinii traiau pe mici insule stancoase din largul coastei. Ei au devenit foarte repede o sursa de mancare, pene si grasime. Au urmat secole de macel, alimentate de rezerva aparent inepuizabila de pasari. Cu toate acestea in secolul 19 numarul lor se redusese dramatic. In timp ce numarul lor scadea cercetatorii si naturalistii deveneau din ce in ce mai fascinati de ei. Colectorii de oua, furau ouale stiind ca vor obtine bani buni pe acestea. Pana in anii 1840 aceste vietati aproape disparusera. Asa ca o serie de expeditii stiintifice oficiale au fost trimise sa vada ce se intampla. Dar ironia soartei a facut ca eforturile sa fie prea tarzii, ultimele exemplare de pinguini fiind ucise chiar de vanatorii aflati in slujba naturalistilor, disparitia lor datorandu-se mai degraba interesului stiintific decat celui economic. Povestea marilor pinguini nordici arata cat de vulnerabila este o specie in fata extinctiei chiar si atunci cand numara milioane de indivizi. Alca uriasa semana putin cu pinguinul din emisfera nordica. O pasare de mare, incapabila de zbor care sta in pozitie verticala - ea a evoluat timp de milioane de ani. Era un saritor extraordinar; se numara printre cele mai performante animalele din toate timpurile in ceea ce priveste adancimea si durata scufundarilor. De asemenea era foarte bine adaptat pentru prinderea pestilor.

QUAGGA

2009-02-15T06:16:00.000-08:00

QUAGGA

Un alt animal surprinzător a fost QUAGGA, un patruped jumătate cal, jumătate zebră, şi este unul dintre cele mai importante animale dispărute din Africa.Quagga se deosebeşte de o zebră obişnuită prin dungile care apar doar pe jumătatea frontală a trunchiului, iar coloritul celeilalte jumătăţi este uniform. Ultimul exemplar de Quagga a murit în 1883, în captivitate, la o grădină zoologică din Amsterdam. Însă interesul pentru acest animal a rămas viu, astfel că un cercetător african, Rau Reinhold, si-a propus să îl recreeze. Avand prilejul sa restaureze o piele de zebră quagga, Reinhold a prelevat mostre de ţesuturi care, analizate de un genetician, au arătat că această zebră ar putea fi nu o specie aparte, cum se credea, ci o subspecie a zebrei de câmpie, care mai vieţuieşte şi astăzi în Africa. Astfel că Rau Reinhold a adunat exemplare de zebre de câmpie cu un desen mai şters şi le-a încrucişat între ele. Dupa trei decenii de continuă muncă la acest proiect, ultimul exemplar născut, Henry, arată promiţător: este aproape lipsit de dungi pe partea inferioară a trunchiului.

TIGRUL TASMANIAN

2009-02-15T06:02:00.001-08:00

TIGRUL TASMANIAN

A fost un animal care a trait pana in anii 30'. Dar ignoranta si lacomia oamenilor au dus la disparitia sa. Disparitia tigrului tasmanian se numara printre cele mai tragice si mai usor de evitat evenimente de acest gen din toate timpurile. Colonistii britanici au vrut pamantul pentru cresterea oilor, iar tigrul a fost vazut ca o amenintare pentru ferme. Dar cercetarile unor oameni de stiinta sugereaza ca tigrul nu a fost decat un tap ispasitor. Numarul de oi ucise de tigri palea in comparatie cu cel al oilor pierdute gratie proastei organizari. In ciuda acestui lucru, pentru fiecare tigru prins si ucis se platea o recompensa. In scurt timp s-a declansat un adevarat macel. Pana in 1910 tigrul ajunsese deja pe lista animalelor amenintate cu disparitia. In mod ironic, vanatoarea nu a dus la exterminarea lor completa. Tigrul tasmanian este un pradator marsupial unic. O creatura care a evoluat izolata in Australasia pentru a deveni in cele din urma un vanator de top. Era un vanator bine camuflat, cu corpul vargat, fapt ce i-a si adus denumirea de tigru. Inca exista specimene impaiate si chiar un film vechi in care este prezentat un exemplar dintr-o gradina zoologica.

TIGRUL CASPIAN

2009-02-15T05:47:00.000-08:00

TIGRUL CASPIAN

Tigrul caspian este cunoscut si sub denumirea de tigrul persian, un animal frumos care se crede ca a disparut la sfarsitul anilor ’50. Ulterior s-a mai semnalat de cateva ori prezenta acestuia dar fara dovezi in acest sens - ceea ce ne face sa credem ca fie este disparut permanent din fauna pamantului, fie se gaseste intr-un numar foarte redus de exemplare, astfel incat nu poate fi identificat in natura.

Al treilea tigru ca dimensiune in lume, tigrul caspian era destul de lung si indesat si avea labe neobisnuit de mari in comparatie cu alte specii de tigru. Specia prezenta urechi scurte, pometi acoperiti de multa blana si blana lunga la nivelul corpului. Coloritul blanii tigrului caspian semana cu cel al tigrului de bengal. Exista un specimen expus la Muzeul Britanic care prezinta culoarea acestuia ca fiind auriu-galbuie in zona spinarii si pe flancuri. In zonele laterale culoarea era mai deschisa cu dungi care variau ca si culoare.

Masculii din aceasta specie aveau intre 169-240 kilograme in timp ce femelele aveau o greutate mai modesta, cuprinsa intre 85-135 kilograme.

Habitat:
Tigrul Caspian se cunoaste ca a trait in Iran, Irak , Afghanistan, Mongolia, Kazakhstan, Turcia, Tajikistan, Turkmenistan si Uzbekistan. Se pare ca specia se putea adapta la climate diferite destul de bine cu conditia sa poata gasi resurse de hrana suficiente. Se stie de asemenea ca aceasta specie de tigru era foarte solitara si ca singura perioada cand socializa era perioada imperecherii. Aceasta specie traia intre zece si cincisprezece ani.

Sezonul de imperechere era predominant reprezentat de iarna si primavara, dar existau cazuri si in tot cursul anului. Perioada de imperechere dura intre douazeci si treizeci de zile iar daca in aceasta perioada femela nu ramanea insarcinata intra din nou in calduri in cursul aceluiasi an. Perioada de gestatie a acestei specii era cam de o suta de zile, la finalul carora femela dadea nastere la doi - trei pui. Puii se nasteau orbi si nu deschideau ochii decat in a zecea zi dupa nastere. Femela isi alapta puii cam opt saptamani si in primele doua saptamani nu-si parasea deloc culcusul. Puii incepeau sa vaneze abia dupa ce aveau cam unsprezece saptamani. La aceasta specie de tigru, femela nastea cam o data la trei - patru ani de zile.

Disparitie:
Se considera ca aceasta specie de tigru a disparut in primul rand datorita utilizarii sale de catre romani in marile circuri pentru a lupta cu gladiatorii sau cu alte animale spre deliciul spectatorilor. De asemenea responsabili de disparitia speciei sunt si rusii care au vanat specia pentru a curata habitatul pe care doreau sa-l acapareze. In alte zone fermierii au contribuit si ei la extinctia speciei vanand-o pentru a opri atacurile asupra fermelor lor. Ducand o lupta inegala, aceasta specie se numara printre cele atinse de extinctie.

TESTOASA GIGANT DIN GALAPAGOS

2009-02-15T05:19:00.000-08:00

TESTOASA GIGANT DIN GALAPAGOS

Oamenii de ştiinţă sunt neliniştiţi şi din cauza singurului exemplar de ţestoasă-gigant din lume din specia"Geochelone Abigdoni", numit „Solitarul George”, care nu poate procrea. George, de 105 ani, a fost prezentat unor femele dintr-o specie vecină, alături de care coabitează din 1993, însă fără rezultat.

Din cele 14 specii de ţestoase-gigant descoperite în insule, trei s-au stins deja, iar altele sunt în pericol, ameninţate de turismul internaţional.

DELFINU-L BAIJI

2009-02-15T05:06:00.000-08:00

DELFINU-L BAIJI

Cu doar cateva exemplare in viata, delfinul de apa dulce din China este una dintre cele mai rare specii de mamifere din lume si o victima a cresterii economice bruste inregistrata in statul asiatic. Delfinii Baiji - nevoiti sa concureze pentru hrana cu oamenii - au fost impinsi spre disparitie de activitatea umana din ultimii 50 de ani. Principala cauza a acestei situatii este reprezentata de numeroasele diguri construite in China incepand cu 1930, care au fragmentat populatia de delfini si au redus habitatul acestora.

WOMBAT

2009-02-15T04:49:00.000-08:00

WOMBAT

In secolul XIX, wombatul nordic cu nas paros putea fi gasit in regiunile New South Wales si Victoria din Australia, insa acum el mai traieste doar intr-o mica rezervatie din Queensland. Numarul exemplarelor in viata este estimat la 113.

VULPEA ARCTICA

2009-02-15T04:33:00.000-08:00

VULPEA ARCTICA

Anca o specie aflata in pericol: vulpea polara „Alopex lagopus" care traieste in Scandinavia! Daca in Canada sau Alaska specia amintita este bine conservata, in Suedia, Finlanda, Norvegia si Peninsula Kola din partea de NV a Rusiei, numarul vulpilor polare a scazut dramatic in ultimii 150 de ani. Astfel, de la peste 15.000 de exemplare care traiau in regiunile amintite la jumatatea sec. XIX, s-a ajuns la numai 150 in anul 2003.

Dintre acestea, 50 traiesc in Suedia, 50, in Norvegia, 10-15, in Finlanda si cca. 40, in Peninsula Kola. Aceasta situatie i-a determinat pe specialistii scandinavi sa adopte un program de conservare, care a inceput in urma cu 10 ani si s-a numit „SEFALO" („Saving the Endangered Fennoscandian «Alopex lagopus»": „Salvarea speciei Fenoscandinave «Alopex lagopus», aflata in pericol"). In prima faza a programului, declinul a continuat si abia incepand din anul 2002 situatia s-a ameliorat.

Eforturile specialistilor si autoritatilor au continuat si s-au concentrat in jurul unui alt program care a inceput in 2003 si se va incheia in decembrie anul acesta: „SEFALO+". Dintre actiunile concrete desfasurate si masurile luate de cei implicati, trebuie amintite: declararea unor zone protejate, in care se asigura suplimente de hrana, in special in perioada in care se nasc puii si in care numarul vulpilor rosii („dusmani" ai vulpilor polare) este monitorizat, precum si interzicerea vanatului „vulpilor albe".

LINX

2009-02-15T04:19:00.000-08:00

LINX

Linxul canadian traieste in mediul temperat continental si anume in zonele de stepa, prerie, taiga si in padurile de foioase. In mediile de stepa si prerie apar formatiunile ierboase. Precipitatiile sunt cuprinde intre 300-1000 mm. Exista seceta de vara si de iarna. Acest tip de vegetatie in Romania se numeste baragan. Solurile sunt cernoziomurile, foarte fertile de aceea si fauna este bogata in erbivore precum bizoni, antilope, cai.

Mediul padurilor de foioase si de amestec este foarte dezvoltat in America de Nord. Precipitatiile sunt in jur de 550-1000 mm. Verile sunt calde, iernile reci. Apar vanturile de vest, ciclonii tropicali. Temperatura vara este de 15-20^oC. Solurile sunt brune pe care sunt paduri cu frunza cazatoare (stejar, fag, castan, carpen, ulm, frasin, artar, plop), iar fauna sunt cerbii, caprioarele, lupii, linxii.

In taiga (padure boreala) clima este temperat rece, iernile durand intre 5-8 luni cu precipitatii putine. Solul (podzolul, turba) este mai tot timpul inghetat. Vegetatia este compusa din conifere (brad, pin, molid). Fauna este adaptata frigului (linxii si alte mamifere precum ursul brun).

Fiecare individ detine un anumit teritoriu. Teritoriul unui mascul include teritoriul unei femele si a puilor ei. Acestia pot ocupa de la 10 pana la sute de km patrati. Adultii de obicei se evita cu exceptia perioadei de imperechere. Femela si puii vaneaza impreuna in zone despadurite. Un animal sperie prada care este prinsa de celilalti membrii ai familiei. Defrisarile masive pun in pericol habitatul si implicit supravietuirea acestora. Omul in aceasta zona gaseste nu numai lem ci si peste, vaneaza, minerit.Sant vanati datorita blanii folosita la comert.blana este principalu factor care a facut la linx sa fie aproape exterminat.

DIAVOLU TASMANIAN

2009-02-15T01:33:00.000-08:00

DIAVOLU TASMANIAN

În scopul împiedicării dispariţiei speciei de diavoli tasmanieni, Guvernul a aprobat deja crearea unei rezervaţii pentru exemplarele sănătoase.
Unul dintre simbolurile Australiei, diavolul tasmanian este nevoit să facă pui încă din perioada sa de adolescenţă, ca răspuns la o formă infecţioasă de cancer care distruge această specie. Această descoperire marchează primul caz de boală infecţioasă care conduce la împerecherea timpurie la mamifere. Dar oamenii de ştiinţă atrag atenţia că acest lucru nu este suficient pentru ca marsupialul să supravieţuiască mai mult de 20 de ani.
Deşi împerecherea timpurie ajută la crearea unor exemplare mai robuste, dr. Menna Jones, de la Universitatea din Tasmania, a declarat că declinul populaţiei este extrem de îngrijorător.
Boala este împrăştiată printr-un mecanism neobişnuit, atunci când luptele între animale permit celulelor canceroase dintr-un marsupial să treacă la celălalt, deşi în mod normal ar trebui respinse de organismul receptor.
Rezultatul, o tumoare facială a diavolului tasmanian, nu le mai permite animalelor să mănânce. Animalele afectate mor la cel mult un an de când ating vârsta maturităţii, astfel încât ele sunt împinse să facă pui încă din adolescenţa lor. Ele supravieţuiesc doar cât să facă o singură serie de pui. Primele simptome au apărut în 1996, iar până în 2007 jumătate din zona ocupată de diavolii tasmanieni era afectată de această boală.

LEOPARDU ZAPEZILOR

2009-02-15T01:19:00.000-08:00

LEOPARDU ZAPEZILOR

Salvarea leopardului de zărpadă
Deşi specia pe cale de dispariţie cel mai des asociată cu India este tigrul, sub-continentul indian este şi căminul leopardului de zăpadă, una dintre felinele cele mai ameninţate cu dispariţia: la ora actuală, se estimează că mai există în lume numai 4500-7000 de exemplare.

Pe Lista Roşie a speciilor ameninţate, întocmită de World Conservation Union, leopardul de zăpadă este de fapt pe acelaşi loc cu tigrul şi cu ursul panda. În prezent, supravieţuirea acestei frumoase, dar rareori observate feline, este serios ameninţată de braconaj şi contrabandă.Leopardul de zăpadă poate face salturi de peste nouă metri, poate ucide o pradă cântărind de trei ori propria lui greutate şi se poate furişa atât de uşor, încât este aproape de neobservat.

Din păcate, blana lui frumoasă cu pete şi rozete de culoare brun închis îl transformă în prada ideală pentru comerţul ilegal cu blănuri. Cu fiecare blană vândută însă, se mai bate un cui în coşciugul acestei specii pe cale de dispariţie. Un raport recent realizat de TRAFFIC – reţeaua de monitorizare a comerţului cu animale sălbatice – arată că, deşi şi alte părţi ale corpului animalului (dinţi, gheare, oase) sunt folosite pentru preparea de medicamente tradiţionale asiatice, acestea au o pondere mult mai mică.

Astfel, ca substitut al oaselor de tigru, comercianţii din Tibet plătesc până la 190 dolari americani pentru scheletul unui leopard de zăpadă.În regiunea munţilor Himalaya, cea mai mare ameninţare pentru supravieţuirea leopardului de zăpadă este conflictul dintre aceste animale şi păstori. Aceştia din urmă pătrund cu turmele lor din ce în ce mai adânc în teritoriul de vânătoare al leopardului, creând astfel o competiţie între turmele domestice şi oile sau caprele sălbatice, pentru hrana care oricum există în cantităţi mici.

Când ierbivorele sălbatice părăsesc aceste teritorii în căutarea de noi păşuni, leopardul de zăpadă se vede silit să atace animalele domestice; păstorii, la rândul lor, reacţionează şi prind leoparzii în capcane sau îi otrăvesc. Din cauza acestui conflict, ciobanii nu vor sprijini cu uşurinţă proiectul de salvare al leopardului.Din fericire, Strategia pentru Supravieţuirea Leopardului de Zăpada, lansată în august 2003, pare să facă faţă crizei.

Peste 70 de specialişti în probleme de protecţie din 18 ţări au ajutat la dezvoltarea acestei strategii, furnizându-ne un plan clar care să asigure salvarea leopardului de zăpadă’, afirmă Brad Rutherford, Director Executiv al International Snow Leopard Trust.

Spiritul de cooperare între cercetătorii care studiază acest leopard şi specialiştii în protecţia mediului mă face să sper că vom putea salva aceste uimitoare feline’.Să le ţinem pumnii strânşi, sperând că şi comunităţile locale din Asia centrală pot fi la rândul lor convinse să coopereze şi că, astfel, vom putea asigura un viitor pe termen lung acestor frumoase feline.

URSU PANDA

2009-02-15T00:30:00.000-08:00

Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata identifica.
Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante, vanatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii.

URSU PANDA

Habitat: Singurul loc din lume unde poate fi intalnit ursul Panda este China.

Ursul Panda, vioi si dragalas este o specie de urs pe cale de disparitie(ursul Panda este simbolul " Fundatiei Nationale pentru Natura "). Aceasta criza se datoreaza faptului ca ursul Panda se reproduce o data la 2-3 ani si naste intre 1-4 pui. Un al doilea fapt ce influenteaza scaderea numarului de ursi Panda este acela ca odata cu expansiunea civilizatiei umane, mediul lor de viata s-a micsorat considerabil. In acest moment, in China exista cateva rezervatii naturale cum ar fi " Oulong "

Caracteristici: Ursul Panda este usor de recunoscut dupa coloritul lui�: culoarea dominanta a blanii este albul, dar picioarele, umerii, toracele, urechile sunt de culoare neagra. Ursul Panda are in jur de 1, 5 m. si traieste aproximativ in general 10-15 ani. Temperatura vavorabila vietii ursului Panda este aceea intre 10 grade Celsius si 25 grade Celsius

Hranirea: Mancarea de baza a Pandei este bambusul. Panda mananca bambusul cu tot cu floare si frunze. Ursul Panda are un sistem digestiv de mamifer carnivor, dar se hraneste mai mult cu verdeturi, bulbi de plante, radacini, iarba, scoarta de copac, ciuperci si alte plante). Desi este un vegetarian inrait, daca are posibilitatea mananca si mamifere mici, pesti sau hoituri. Un urs matur poate manca pe parcursul unei zile pana la 30 kilograme de bambus proaspat.

Reproducerea: Perioada de reproducere a Pandei dureaza de la mijlocul lui martie pana in mai. Dupa imperecherea zgomotoasa, Panda se intoarce la viata de dinainte, cea solitara. Panda nu este un animal stabil care sa stea intr-un loc, dar cat puiul este inca mic, trebuie sa stea cu el in barlog. Puiul la nastere cantareste pana la 150 grame. Puiul nou-nascut este orb si de asemenea este aproape orb. La sase luni dupa nastere puiul ursului de Panda este intarcat si abia dupa 6-7 ani de la venirea pe lume a micutului si dragalasului urs Panda el este gata pentru procesul de reproducere. Dupa cum spuneam si la inceput ursul se reproduce o data la 2-3 ani.

Dusmanii ursului Panda: Ursul Panda nu prea este bun luptator. Adesea ursul Panda fuge si se catara in copaci cand vad un inamic si poate de asemenea inota in caz de primejdie intr-un curent de apa tulmuntos. O alta sansa de scapare a ursului Panda este aceea ca tinandu-si capul cu labele se poate rostogoli pana in fundul vailor.

Vederea de ansamblu asupra ursului : Ursul Panda ramane unul dintr cele mai frumoase specii de animale de pe toate toate continentele si care este pe cale de disparitie si pentru care organizatiile internationale se straduiesc sa il scoata din aceasta criza a reducerii numarului de specimene din aceasta specie.

GOOGLE

2009-02-14T21:44:00.000-08:00

GOOGLE OCEAN

Google Ocean va fi viitoru-l google earth. Google Ocean este un nou program care va fi scos de cei de la google si destinat special pentru vizionarea oceanelor in 3d direct de acasa. Suna bine?

Oare ne putem baga si sub apa sa vedem cum e?
Oare vom putea vedea si turistii de la Mamaia?

Pentru raspunsurile la toate intrebarile aceastea mai avem de asteptat .

Noile caracteristici ale Google au fost dezvoltate in stransa colaborare cu oceanograful Sylvia Earle si un consiliu de consultanta format din 25 de oameni de stiinta si experti in studierea oceanelor. „Pentru prima data, oricine, de la copii curiosi si pana la cercetatori seriosi, poate vedea intreaga lume cu alti ochi”, a declarat Sylvia Earle.
Google Ocean este similar celorlalte aplicatii cartografice online 3D, completand seria de platforme Google Earth si Google Sky.

GOOGLE EARTH

Google Earth este un program de vizualizare din satelit a pămîntului, o adevărată harta virtuală în 3d.
Combină fotografii din satelit, hărţi şi motorul de căutare google reuşind în acest fel să redea o imagine în 3D a Pământului.
Earth poate fi considerat şi un foarte bun ghid turistic, cu ajutorul acestui program îţi poţi programa traseele ce vrei sa le străbaţi, să faci o hartă proprie şi să o scoţi la imprimanta.
În plus poţi vizita virtual şi să te bucuri de toate frumuseţile planetei pentru că programul dispune şi de o bilbiotecă imensă de fotografii din toate ţările şi oraşele de pe glob.

GOOGLE SKY

Google Sky ofera imagini pentru a "naviga" in spatiu."Internautii "pot vedea si "naviga" printre 100 de milioane de stele si 200 de milioane de galaxii, indica Google, datorita imaginilor de inalta rezolutie furnizate de telescopu spatial HUBBLE, care sunt insotite de informatii astronomice si de harti ale constelatiilor.