A fost prins Chupacabra !!!!


Descoperire stranie în statul american Texas. Un tânăr susţine că l-a prins pe legendarul “chupacabra”, vampirul care se hrăneşte cu sângele animalelor. Localnicii îl cred, pentru că nu au mai văzut niciodată o creatură asemănătoare.

Creatura şi-a făcut apariţia în Texas.
A fost prinsă într-un hambar, după ce proprietarii puseseră otravă, pentru rozătoare.
Tânărul care a capturat-o este elev la o şcoală de “taxidermie”, instituţie care se ocupă cu împăierea animalelor.
Este un animal straniu, cu siguranţă.
Dar să fie oare aceasta temutul “chupacabra”?

Picioarele din faţă par un pic mai lungi decât cele ale unui coiot obişnuit.
Iar blana, închisă la culoare, este şi mai ciudată.
Însă adevăratul motiv pentru care toată lumea crede că l-a găsit pe chupacabra sunt dinţii.
Sau, mai degrabă, colţii, mult mai mari şi mai ascuţiţi decât ai unui coiot.

Mitul vampirului “chupacabra” circulă, mai ales, în America Latină.
Legenda spune că această creatură trăieşte în adâncul pădurilor şi atacă numai noaptea.
Se hrăneşte cu sângele animalelor din curţile oamenilor, în special al caprelor.



sursa



Citeste mai departe...

Un vierme marin urias terorizeaza acvariul din Cornwall


Monstrul lung de 1.2 metri a lansat in ultimele cateva luni atacuri sustinute asupra recifului dintr-un acvariu expus spre viziare la Newquay’s Blue Reef Aquarim. Angajatii locului de atractie din Cornwall au ramas de mai multe ori indignati gasind coralul devastat si, in unele cazuri, taiat pe jumatate.
La jumatatea procesului, raufacatorul a fost identificat in… inelele unui vierme lung de peste un metru, din specia Polychaeta.
Ingrijitorii l-au ademenit din ascunzisul lui cu resturi de pesti, dar nu inainte ca miriapodul sa distruga multe dintre capcanele plasate in acvariu.
Viermele tropical este un dusman de temut si pentru oameni, fiind capabil sa provoace paralizie locala permanenta prin intepatura sa otravitoare.

sursa




Citeste mai departe...

Porczilla – bestia din Australia


Zvonuri despre prezenta unor porci de dimensiuni gigantice in Australia sau Statele Unite ale Americii, au circulat in ultimii ani prin intermediului tuturor agentiilor de presa starnind interesul publicului amator de astfel de stiri.

Surse apropiate fermierului John Anick (barbatul din imagine - n.r.) au afirmat cu tarie ca porcul urias din imagine a fost impuscat in urma cu trei ani.
Familia acestuia a refuzat insa sa faca publica fotografia de teama braconierilor care le-ar fi invadat proprietatea.
Porcul a fost vazut prima oara oara dintr-un elicopter de catre Anick, in timp ce acesta isi supraveghea turmele de vite. Bestia ucisese deja una dintre vaci si incepuse sa se hraneasca din lesul acesteia.
Conform declaratiilor martorilor oculari, porcul cantarea peste 220 de kilograme si a fost ucis in apropierea localitatii Newman, la circa 1200 kilometri nord-est de orasul australian Perth.


sursa




Citeste mai departe...

Cleopatra - Regina Din Regi


PARTEA 1

Cleopatra este de departe cea mai cunoscuta regina egipteana din mitologia antica.
Faima ei se compune in egala masura din viata si moarte, dar si din dragoste pentru pamantul patriei ei si apele Nilului roditor.
Regina Cleopatra a ridicat Egiptul la rangul de putere politica de prima clasa in lumea antica.
Cleopatra a VII-a s-a nascut in anul 69 i.Hr in Alexandria, pe atunci capitala Egiptului.
Tatal ei era faraonul egiptean Ptolemeu al XII-lea, supranumit si Auletes sau "cantaretul la flaut".
Mama Cleopatrei, Cleopatra a V-a, era probabil sora lui Auletes.
La acea vreme endogamia (casatoriile in cadrul aceleiasi familii sau neam) erau un lucru obisnuit si des intalnit la dinastiile regale.
Cand a devenit regina Egiptului, Cleopatra avea 17 sau 18 ani. Auletes moare in 51 i.Hr lasandu-i pe Cleopatra si fratii ei in grija lui Pompei.
Cleopatra si fratele ei Ptolemeu al XIII-lea, cu care de altfel se casatoreste, mostenesc tronul.
In ciuda imaginii zugravite in carti sau documentare, analele istorice o infatiseaza ca fiind o femeie cu trasaturi masculine si nas coroiat.
Cu toate acestea, alura ei de amazoana o facea foarte dorita. Emana charisma si avea o voce melodioasa. Era de asemenea foarte inteligenta.
Vorbea fluent noua limbi (de fapt, ea este primul faraon din dinastia ptolemeica care chiar vorbea limba egipteana , familia ei fiind de fapt de origine macedoneana) si s-a dovedit a fi un politician avid si viclean.

Pentru a respecta traditia egipteana care ii cerea sa se casatoreasca inainte de a fi incoronata regina, Cleopatra se casatoreste cu fratele ei mai mic, Ptolemeu al XIII-lea care la acea data avea doar 12 ani.
Nu era altceva decat o casatorie de convenienta, iar Ptolemeu era faraon doar cu numele.
Pentru trei ani, Cleopatra s-a impus pe firmamentul politicii, lasandu-l pe sotul ei intr-un con de umbra.

Sfaturitorii lui Ptolemeu nu o vedeau cu ochi buni pe Cleopatra si faima ei in crestere, ca atare au conspirat sa ii rapeasca fraiele puterii. In anul 48 i.Hr Cleopatra este exilata in Siria.
In cele doua decenii care au urmat mortii lui Ptolemeu Auletes, egiptenii si romanii erau aliati.
Dar, in timp ce puterea Imperiului Roman se consolida cu fiecare clipa, Egiptul cadea in dizgratie.
Ca sa nu fie transformat intr-o provincie romana, Egiptul trebuie sa le plateasca latinilor tribut.
Dupa moartea tatalui Cleopatrei, sfarsitul dinastiei ptolemeice parea sa se iveasca la orizont.

Cand Cleopatra a devenit co-regent la conducerea Egiptului, lumea sa se naruia in juru-i.
Cipru, Siria si alte capitale ale lumii antice cazusera in mainile romanilor.
Peste hotare plutea anarhia, iar in Egipt oamenii mureau de foame.
Cleopatra, amazoana regina de origine macedoneana, avea insa un vis: un imperiu vast cat intreg Pamantul peste care gloria egipteana sa domine.
Cu o vointa de fier si o ambitie de nestramutat, aproape ca si-a faurit acest imperiu.


sursa









Citeste mai departe...

Marele Sfinx de la Giza




Marele Sfinx de la Giza rămâne unul din monumentele cele mai surprinzătoare ale Egiptului.
Deşi pus în umbră de piramidele lângă care stă, el îşi păstrează înălţimea originară de aproape 20 m şi are o lungime de peste 72m.
Semnificaţia originară a Sfinxului este incertă, dar egiptenii de mai târziu l-au considerat o întruchipare a zeului soarelui, Horemakhet, ,,Horus de la orizont”, care era la rândul lui asociat cu regalitatea primitivă.
Egiptologii spun ca Sfinxul a fost construit in jurul anului 2.500 i.H., de faraonul Chephren.
R. A. Schwaller de Lubicz spunea: "Noi trebuie sa recunoastem ca o mare civilizatie trebuie sa fi precedat vastele miscari de ape care au trecut peste Egipt, acest fapt este implicat de existenta sfinxului sculptat in roca din stancile de la vest de Giza".
Un egiptolog numit John Anthony West, dupa ce a citit cartea lui Schwaller de Lubicz in 1972, a decis sa studieze mai bine Sfinxul.
El a concluzionat ca suprafata Sfinxului prezenta urme ale eroziunii apei si nu ale nisipurilor. El a calculat ca Sfinxul a fost supus pentru cel putin 1.000 de ani eroziunii torentelor de apa.
Desertul Sahara are o vechime de cel putin 7.000 pana 9.000 de ani, ceea ce inseamna ca Sfinxul trebuie sa dateze de cel putin 8.000 - 10.000 ani.
Arheologii egipteni nu au avut nimic de spus in legatura cu acest lucru.
Dovada este coplesitoare, dar ameninta sa darame conceptele despre cine a fost pe aceasta planeta, mai ales ca noi credem ca nimeni nu era capabil sa construiasca ceva precum Sfinxul, in urma cu 8.000 - 10.000 ani.
Potrivit lui Thoth, Sfinxul contine dovezi de 5,5 milioane de ani de civilizatie pe aceasta planeta. In urma cu 5,5 milioane de ani s-a intamplat ceva si s-a rupt inregistrarea memoriei akashice a planetei Pamant.
Nici chiar Thoth nu stie ce a fost si cum se poate ajunge la inregistrarile anterioare acestui eveniment.



Enigmatic si transcendent, Sfinxul se pretinde si astazi oamenilor de stiinta ca fiind un mister.
Vechile stiinte de mistere asociate gnosticismului egiptean, astrologia, tarotul ori alchimia dau o importanta deosebita Sfinxului asociindu-l cu pastratorul marilor mistere, detinatorul cheilor cunosterii marilor taine ale Universului.
Analizand simbolistica Sfinxului constatam ca el este totodata Taurul, Leul, Vulturul si Omul (dupa cum este treprezentat in pictogramele egiptene).
Cele 4 simboluri asezate in jurul Tronului Dumnezeiesc reprezentate in Apocalipsa lui Ioan.
Aceleasi simboluri reprezinta semnele fixe ale zodiacului dispus pe cele 4 directii ale spatiului (ca si colturile piramidelor).
Taurul -(primavara), Leul -(vara), Vulturul - Scorpionul (toamna) si Varsatorul - Omul (iarna).
Aceste semne fixe exprima stabilitatea, fixitatea dar ele concentreaza - in astrologie - potentialul elementelor precedente.
De asemenea aceste simboluri sunt reprezentate pe arcanul numarul 21 al tarotului. Acestea sunt si cele 4 simboluri ale celor 4 evanghelisti.
In alchimie acestea reprezinta un proces intreg, complect - Tetramorful - fara de care nu se poate realiza marea opera.
In toate traditiile mistice, acestea semnifica cele 4 elemente primordiale care au format Universul. (pamantul, apa, focul si aerul - impreuna formandu-l pe cel de-al cinci-lea, eterul, substanta in care ele se dizolva).
Legendele egiptene spun ca sub piramida sunt labirinte subterane unde poti rataci luni in sir si ca in centrul carora se afla surse ascunse de cunoastere.
Testele radar au detectat anomalii in structura solului de sub Sfinx indicand prezenta unor cavitati in sol.
Toate anomaliile pareau legate printr-o cavitate mai ingusta dar inca nu s-au facut sapaturi sub Sfinx si nici sub piramida.
Ca si in toate religiile ale lumii, simbolistica Sfinxului este strans legata de lumina, precum intreaga religie egipteana.
Sfinxul este asezat cu fata exact spre rasarit asteptand rasaritul, simbolizand viata ca renastere precum mormintele Regale au fost dispuse pe malul occidental al Nilului in analogie cu opusul soarelui simbolizand viata care a trecut.

Este o minune a lumii...dar nu este destul de mare pentru cei care au stabilit care sunt acele minuni.

Sfinxul ar trebui ori sa se incadreze intre cele 7 minuni ale lumii ori sa fie cea de-a 8-a minune a lumii...

sursa


Citeste mai departe...

Zeii Egipteni




*Aa-Maa-Cheru - zeu pazitor, reprezentat avand cap de om
.
*Aau - zeul - mumie avand cap de sacal, unul dintre stapanii lumii mortilor
*Ab - zeu al cerealelor

*Ab-Ta - duh protector al lumii mortilor, reprezentat ca un sarpe
*Ageb - zeu al apelor adanci

*Ah - duh nemuritor al conducatorilor mortii sau al mortilor purificat in urma judecatii
*Ahan-Maati - duh protector al lumii mortilor, reprezentat ca un sarpe
.
*Ahnum - divinitate slavita in Eleftantina. El da Nilului bogatia apelor. E rep cu cap de berbec.
*Alidinach - demon patron al furtunii, cutremurelor si al altor cataclisme

*Ammut - demon feminin compozit (crocodil, pisica si hipopotam) ce ataca sufletele mortilor dupa infaptuirea judecatii (Amam, Am-Mit)
*Amenet - zeita a necropolelor si a lumii mortilor, care, la intrarea in aceasta imparatie, lua in primire sufletele celor decedati
*Ammi-Seshet - zeita a focului
.
*Amon - divinitate suprema in Teba, reprezentat cu un cap de berbec.
*Amon Ra - nume dat lui Ra in noul imperiu.

*Anubis - zeu al mortilor, conducator al sufletelor in lumea mortilor, reprezentat ca un sacal cu capul de culoare neagra (cul neagra fiind culoarea pe care o capata cadavrul dupa inbalsamare). Mai era considerat zeul magiei. Se credea ca putea prevesti viitorul, mai ales moartea. (anpu, Khenty-Imentiu)
*Anuket - zeita a apei

*Apophis - demon reprezentat ca un crocodil, care poate fi distrus facandu-se o figurina de ceara care-l intruchipeaza, dupa care i se da foc. el este considerat conducatorul celorlalti demoni ridicati impotriva soarelui. (Apep, Nehaher)
*Apuat - zeu al mortilor si al lumii subpamantene, rep ca un sacal.
*Atir - divinitate a intunericului.

*Aton - zeul discului solar.

*Atum - prima divinitate creatoare, reprezentata antropomorfa (are totusi cap de reptila). Sa nascut din haos (Nun) si are aspectul soarelui, devenind mai apoi Ra.

*Babi - "stapanul intunericului",demon ostil cekui mort, personificare a negurii si intunericului. (Baban)
*Bastet - zeita protectoare a casei si pisicilor, reprezentata ca o pisica, mai rar ca o leoaica (Bast, Ubasti)

*Beben - demon al intunericului, insotitor al lui Seth.
*Bes - divinitate protectoare impotriva demonilor, precum si aducatoare de noroc, patron al somnului, aparator al mortilor, patron al toaletei femeilor. (Aha, Bisu, Ihty, Haty, Besou)
*Bestet - spirit protector, sotie a lui Bes.
*Buto - personificare a noptii, a intunericului si a haosului.
*Canobo - zeu al apelor.
*Chontamenti - zeu al mortilor, rep ca un caine sau sacal .
*Dua - zeu protector al stomacului celor morti, unul dintre fii lui Horus, rep ca un om mumificat cu cap de sacal (Duamutef, tuamutef, Thmoomatheph).
*Ernutet - zeita a cerealelor si bunastarii, rep ca o femeie cu cap de cobra .
*Geb - zeu al pamantului, rep ca un om cu pielea verde (simbol al fertilitatii si vegetatiei), acoperit cu plante, sau ca un om cu cap de gasca. El tinea prizoniere sufletele mortilor in lumea cealalta. Rasul lui provoca cutremure (Keb, Seb).

*Ha - "desert", zeu al pustiilor
.
*Hapi - zeu al Nilului. Asigura hrana Egiptului.

*Hathor - "casa lui Horus", zeita a fertilitatii, femeilor si a nasterii, uneori vazuta si ca divinitate a mortilor, a destinului. Rep ca o vaca. Apare uneori la nasterea unui copil pt a-i prevedea destinul. In numar de 7 sau 9 sunt rep sub forma unor tinere femei. Previziunile lor sunt bune sau rele si oamenii nu pot scapa de ele (Hwt, Hr, athyr).

*Hedi-Hati - "cea care da panza", zeita a tesutului, protectoare in principal a realizarii panzei albe destinate mumiilor. initial era rep ca un barbat.
*Heka - divinitate protectoare a magiei.

*Heket - divinitate a apei si a fertilitatii, protectoare a nasterilor si a mortilor, rep ca o broasca (Hekat).
*Hekes - patroana a gurilor raului.
*Hemsut - zeita protectoare si ursitoare (Hemuset).

*Heneb - zeu al cerealelor si fructelor.




Citeste mai departe...

CIVILIZATIA MAYA




Civilizaţia mayasă a atins apogeul în perioada 300-900 d.H.
De unde veneau ei şi de ce au ales una din regiunile cele mai neospitaliere ale Americii Centrale nimeni nu ştie!
Tot un mister a rămas şi dispariţia civilizaţiei mayase.
Mayasi stiau să prevadă eclipsele exact, ca şi deplasările planetelor, fără a cunoaşte aparatele optice sau unităţile de timp.
Vastul teritoriu Maya cuprindea odinioară teritoriul a cinci state moderne – Mexic, Guatemala, Belize, Honduras şi El Salvador.
Ştim că a fost o societate dezvoltată care a creat o artă sofisticată, a cunoscut matematica, şi-a creat propriul sistem de scriere, avea cunoştinţe avansate de astronomie.
Erau agricultori pricepuţi, artizani şi arhitecţi pricepuţi, iar oraşele lor au înflorit în pădurea tropicală.
Dar, de asemenea, erau adepţii practicilor brutale, iar în societatea lor exista violenţă, sclavie şi haos.
Credincioşii îşi provocau răni pe tot corpul, ca sacrificiu adus zeilor.
Ajunşi la apogeul civilizaţiei lor, mayaşii erau interesaţi în mod special să înţeleagă timpul şi semnificaţia vieţii.
Se credea că puternici preoţi mayaşi erau singurii care puteau comunica direct cu zeii şi ei erau cei care supravegheau ofrandele care se aduceau zeilor.
Fiinţele umane erau considerate ofrandele supreme şi se recurgea adesea la ele în speranţa că zeii vor fi domoliţi în vremurile tumultoase.
În cele din urmă, nevoia de a captura mai mulţi oameni pentru a-i folosi în sacrificii a dus populaţia maya la războaie frecvente.
Cum a dispărut civilizaţia maya, nimeni nu stie.
Exista foarte multe opinii in legatura cu extintia acestei civilizatii, un cataclism, plecarea de pa aceasta planeta si altele .
Altii banuiesc ca ar fi disparut datorita unei invazii de barbari veniti din partea nordica.
Vedeti in continuare cronologia si profetia mayasilor:



Profetia Maya privind anul 2012, cind va fi sfirsitul lumii, si anuntat cu o precizie milimetrica, la secunda, de calendarele marii civilizatii meso-americane.
Calendarul Maya este focusat pe cicluri, iar in 2012 incepe un nou ciclu, un an are 260 de zile.
Anul: 3100 B.C. Potrivit calendarului Maya, a avut loc crearea lumii.
...2600 B.C. Cultura Maya începe să se formeze pe înălţimile şi câmpiile joase din America Centrală.
...1500 B.C. începe perioada pre-clasică pe măsură ce înfloreşte cultura.
...700 B.C. Apare prima scriere în Mesoamerica.
...400 B.C. apare calendarul solar Maya din piatră, cel mai timpuriu calendar . ...300 B.C. Marile oraşe Maya încep să se amenajeze, printre ele fiind şi Tikal, Uaxactun şi El Mirador. Este stabilit sistemul regal de regi şi nobili .
...200 A.D. Pe măsură ce decade civilizaţia Olmec, Maya devin puterea dominantă în regiune. Începe perioada clasică, o culme a culturii spirituale.
...600 A.D. Oraşul Tikal ajunge la o populaţie de 500,000 de oameni, devenind cel mai mare şi mai puternic oraş/stat dub Mesoamerica, însă un eveniment necunoscut distruge chiar puternicul oraş Teotihuacan.
...
750 A.D. Perioada de război şi tumult duce la declinul comerţului, iar conflictul dintre statele Maya sporeşte.
...800 A.D. Multe oraşe Maya mari sunt abandonate, iar puterea trece către est, către oraşe cum ar fi Coba in Mexico.
...899 A.D. Tikal este abandonat.
...900 A.D. odată cu prăbuşirea marilor oraşe, începe perioada Clasică. Deşi multe orăşele Maya şi-au continuat propriul stil de viaţă, totuşi cultura Maya în următoarele sute de ani se va amesteca cu cultura Toltec.
...1517 A.D. Spaniolii ajung în Yucatan, aducând boli care vor ucide 90% din ceea ce rămăsese din populaţia Mayan . deşi cei mai mulţi Maya au fost cuceriţi, mulţi continuă să se revolte împotriva dominaţiei spaniole, care continuă de un secol.
...1695 A.D. Sunt descoperite ruinele Tikal de către un preot spaniol.
...1697 A.D. Cade şi ultimul oraş maya, Tayasal.
...2012 A.D. Pe 22 decembrie se încheie calendarul Maya. Potrivit profeţiei , lumea va fi pentru totdeauna schimbată din pricina unui cutremur serios.



Citeste mai departe...

COLOSUL DIN RHODOS


Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele şapte minuni ale lumii.
Statuia îl înfăţişa pe zeul grec al Soarelui, Helios şi măsura cca 34 m.
Construcţia s-ar fi realizat în 12 ani şi ar fi fost finalizată în anul 282 î.C.
După unii, străjuia intrarea în portul din insulă.
Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde în prezent este intrarea în Castelul Templierilor .

sursa: Colosul din Rhodos cele sapte 7 minuni ale lumii





Citeste mai departe...

FARUL DIN ALEXANDRIA


Farul din Alexandria a fost construit pentru ca marinarii din aceea vreme sa poata gasi tarmul cand se intorceau din calatoriile pe mare .
A fost primul far din lume si a rezistat timp de 1500 de ani.
Farul era amplasat pe vechea insula Pharos, un fel de peninsula inglobata in cadrul orasului Alexandria.
El se mai numea si Pharos, dupa numele insulei.
Orasul Alexandria a fost fondat in 331 inainte de Hristos de catre Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.
Dupa moartea sa , Ptolemeu Soter, rege al Egiptului, a stabilit aici capitala.
In fata coastelor se gasea o mica insula, Pharos, al carei nume se presupune ca venea de la “insula lui Pharaon.

sursa: Farul din alexandria cele sapte 7 minuni ale lumii





Citeste mai departe...

RUINELE ORASULUI MACHU PICCHU




Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume.
În timp ce incaşii in mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri.

Oricare ar fi originile sale, incaşiil-au transformat într-un mic (5 mile pătrate), dar extraordinar oraş.
Invizibil de dedesubt şi complet natural limitat, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret.610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfăşoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor şi a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare.
Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât şi estetice.
Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate şi unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuţit să intre printre ele.
Se ştiu puţine lucruri despre utilizările sociale sau religioase ale oraşului în vremurile incaşilor.
Scheletele a 10 femei şi ale unui bărbat duc la presupunerea că acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregătirea preoteselor şi/sau a mireselor nobilimii incaşe.
Oricum, examinarea ulterioară a oaselor a dezvăluit un număr egal de oase masculine, ceea ce indică faptul că Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.
În inima unui lanţ de munţi acoperiţi de un dens covor vegetal, Machu Picchu domină de mai bine de cinci veacuri îngusta şi adânca vale a râului Urubamba.
Acest cadru natural excepţional a făcut din cetatea incaşă situl cel mai spectaculos din vechiul Peru.
Inalţat pe la 1450 de suveranul incaş Pachacuti, Machu Picchu a fost în chip brutal abandonat de locuitorii săi în 1572, apoi uitat.
A fost redescoperit în 1911 de istoricul Hiram Bingham, ale cărui teorii asupra sitului s-au bucurat multă vreme de autoritate.
Machu Picchu numară cam 200 de clădiri, cel mai adesea în formă de patrulater, care nu au, în general, decât un singur etaj şi nici o despărţitură interioară.
Construcţiile cele mai marcante sunt Torreon, sau observatorul astronomic în formă de semicerc, folosit pentru determinarea datelor importante ale calendarului şi Intihuatana, sau cadranul solar.
Micul oraş poate găzdui între 500 şi 1.000 de persoane, cifră modestă dacă o comparăm cu cei 200.000 de locuitori pe care îi număra, fară îndoială, pe atunci Cuzco, capitala.

sursa: art-zone


Citeste mai departe...

LACUL SACALAIA




Pe Valea Bontului (un afluent al Fizesului), intre comunele Fizesu Gherlei si Sic (judetul Cluj), se afla un lac misterios, numit Lacul Sacalaia sau Lacul Stiucilor.
Vietuitoare monstruoase, disparitii de persoane, o cale spre alte lumi, fenomene ciudate, fac din Lacul Sacalaia un Loch Ness al Transilvaniei.
Lacul Sacalaia se afla pe o veche exploatare de sare, langa un drum de pe vremea romanilor, de-a lungul caruia se insiruiau, pe vremuri, mici asezari ale "ocnasilor".
Maria Rus, cabaniera Lacului Sacalaia, "gestioneaza" si legendele legate de lac.
Se spune ca, pe vremea romanilor, lacul a inghitit o asezare.

Cand apa devenea foarte limpede, se putea zari acoperisul unei bazilici.
Inotatori cu experienta se avantau spre satul scufundat, dar unul cadea jertfa, fiind inghitit de un vartej ce se forma in jurul bazilicii.
De 30 de ani, depunerile au acoperit satul, iar bazilica nu si-a mai luat jertfa anuala.

Uneori, toamna, cand apa se raceste brusc, vietuitoarele lacului se ridica la suprafata, pentru a suplini deficitul de oxigen din apa.
Aceasta "aparitie" este insotita de un puternic iz de sulf ce se degaja de pe fundul apei.
Fenomenul dureaza cateva zile, prilej pentru vanatori de mituri care se posteaza la panda, asteptand ivirea vietatilor monstruoase ce salasluiesc in lac.
Cabaniera Maria Rus spune ca lacul este rezervatie naturala si ca in el si in stufarisul din imprejurimi traiesc multe pasari si animale de exceptie, unele necatalogate inca.
Uneori, chiar dimensiunile pestilor sunt "monstruoase": stiuci de peste 3 m si somni de peste 7 m.
Din cauza "necunoscutelor" lacului, pescuitul e permis doar din barca si este interzis in timpul iesirii pestilor la suprafata.
Adancimea exacta a lacului nu se cunoaste.
Oficial, se spune ca are in jur de 10 - 12 metri. Insa niste scafandri austrieci au facut o scufundare pana la 28 de metri, iesind la suprafata fara a atinge fundul.
Legenda spune ca, intr-un anumit loc de pe fundul lacului, s-ar gasi o poarta spre alta emisfera.
S-au spre alte lumi...





sursa: ziarul-ziarul


Citeste mai departe...

MISTERU PESTELUI CU DINTI



In anul 2006, un pescar din Texas,a prins un peste mai neobisnuit.
El a ramas uimit vazand ce captura avea in carlig.
"A fost nevoie de o buna perioada de timp pentru a-mi revenii din surpriza, nu am mai vazut asea ceva" ,declara uimit pescaru-l.
Parcul din Texas si Wildflife,au identificat pestele ca apartinand speciei Pacu ,specie ce se gaseste in lacul Buffalo Springs.
"Probabil la scapat cineva aflat in trecere pe acolo " declara entuziasmat Greg Thornton, manager la Buffalo Springs.


Citeste mai departe...

MAMUTII LA NOI IN TARA




Doi sateni din satul Scheia, comuna Alexandru Ioan Cuza, au gasit un fragment de maxilar al unui mamut in albia Siretului.
Specialistii de la Muzeul de Istorie Naturala spun ca dupa inaltimea dintilor este posibil sa apartina speciei "mammuthus primigenius", ultima specie de mamuti, care a disparut in urma cu 10.000 de ani.
Cu o lungime de circa 40 de centimetri si o greutate de aproximativ 7 kilograme , fragmentul reprezinta o portiune de maxilar avind un molar care a apartinut unui mamut. Partea externa arata ca o scoarta de copac, iar la atingere pare a fi un metal.
Satenii s-au dus repede cu "grozavia" la scoala din sat, la profesoara de biologie, in speranta ca vor obtine mai multe informatii despre descoperirea lor .
Sint foarte bine tasati dintii, intariti ca de piatra. Eu zic ca e ierbivor, rumegator. Cred ca are vreo suta de ani. Copiii fabuleaza, spun ca e dinozaur. Dupa marime cred ca a apartinut unui cal, dar e prea tocit ca sa-ti dai seama", a declarat Andreea Cobjug, profesor de biologie la clasele V- X in satul Scheia.
Directorul Muzeului de Istorie Naturala din Iasi, conf.dr. Ioan Cojocaru, cadru didactic la Facultatea de Biologie, spune ca ceea ce au gasit satenii de la Scheia reprezinta urmele unui mamut, specie care a inceput sa se dezvolte in urma cu doua milioane si jumatate de ani, pina acum 10.000 de ani.
"Pe toata valea Siretului s-au gasit resturi de mamuti si elefanti fosili. Mamutii umblau acum zeci de mii de ani in turme, cum umbla in prezent vacile. De fiecare data cind ploua mai tare se gaseste cite un rest de dinte. Nu este o raritate din punct de vedere stiintific. Dintii de mamut sint rezistenti pentru ca e partea cea mai rezistenta a scheletului", a declarat Ioan Cojocaru. Specialistii muzeului spera ca fragmentul sa ajunga in colectia lor.


sursa: www.ziaruldeiasi.ro


Citeste mai departe...

MONSTRU S-AU PESTE !!!


Oamenii de ştiinţă suspectează un peşte uriaş că a început să vâneze oameni, locuitori ai aşezărilor de pe marginea unui râu indian, scrie cotidianul britanic The Sun. Animalul, care este un tip de somn mutant, se pare că a prins gustul cărnii umane după ce s-a hrănit mult timp din cadavrele aruncate în râu, după ritualurile specifice de înmormântare.

Localnicii suspectează de ceva vreme că în apele râului trăieşte un monstru misterios, însă lucrurile au devenit mai serioase după ce acesta a început să vâneze înotătorii care se aventurau în zonele respective. Râul cu pricina, Marele Kali, curge de-a lungul graniţei Indiei cu Nepalul. Biologul Jeremy Wade a mers la faţa locului pentru a investiga “cazul” şi a realizat un documentar despre peştele uriaş, potrivit The Sun.

“Localnicii mi-au expus teoria lor, cum că monstrul a crescut peste măsură datorită unei diete bazate în special pe cadavrele arse parţial. Se poate să fi prins gustul cărnii după ce s-a înfruptat din rămăşiţele de la înmormântări”, a povestit Jeremy Wade . Wade a şi prins un astfel de somn-monstru, care cântărea peste 70 de kilograme şi era lung de aproape 2 metri, probabil cel mai mare găsit vreodată, crede el.

Anul trecut, un băiat nepalez de 18 ani a pierit în apele râului, unde a fost târât, potrivit martorilor, de “un fel de porc alungit”. Totuşi, prima victimă a monstrului acvatic ar putea fi un alt nepalez, de 17 ani, care a fost ucis în mod misterios în 1988, în timp ce se scălda în râul cu pricina.

În acel caz, martorii au povestit că băiatul a fost, pur şi simplu, tras în adâncuri. La fel s-a întâmplat şi trei luni mai târziu, când un băiat mai mic a fost smuls de lângă tatăl său, într-o fracţiune de secundă, şi tras la fund, mai spun localnicii.


sursa: www.clujeanul.ro



Citeste mai departe...

ORANG PENDEK


Orang Pendek , inseamna"persoana scunda", si este numele unei primate , ce populeaza padurile din Sumatra, Indonezia.
Aceste animale au fost observate de circa 100 de ani ,de catre triburile si localnicii ce traiesc in apropiere.
Potrivit martorilor ,animalul are o inaltime ce variaza de la 80cm la 1,20m, trupul este acoperit de o blana neagra-maronie scurta, iar pe cap are un fel de coama .
Localnici declara ca ar avea un piept imens, umeri lati si un abdomen puternic.
Se spune ca animalul este atat de puternic incat poate rupe copaci mai mici si vita de vie pe care o cultiva bastinasii.
Picioarele in conparatie cu trupul, sant scurte si suple ceea ce-i ofera o agilitate mai mare decat a gorilelor.
El a fost observat in multe cazuri de catre localnici, mai ales pe terenurile agricole de la marginea padurii,mergand prin culturile de poorumb, cartofi si alte legume ce sant cultivate.
Se crede ca "delicatesa" pe care o consuma Orang Pendek ar fi radacinile de ghimbir, planta cunoscuta pe plan local ca "pahur" sau "lolo".
Cele mai multe informatii provin din partea unui trib cunoscut sub numele de Orang Kubu, care au trait in mod traditional in padurile si zonele invecinate Indoneziei. Ei cunosc acest animal foarte bine ,si de acea il considera ca pe un co-locuitor al lor.
Dea lungu anilor, au fost stranse si catalogate multe dovezi ,incepand de la fire de par pana la urme de talpi si anumite zgarieturi pe scoartele copacilor.
Cu toate acestea nu sa reusit capturarea vreunui exemplar pentru studiu.

Am sa va prezind in continuare un documentar facut de o echipa de cercetatori, care au fost la fata locului.






Citeste mai departe...

LACU-L FARA FUND



O foarte interesanta poveste este despre misteriosu-l lac Sobolkho. Probabil nu exista locuitor din Siberia care sa nu fi auzit despre lacul fara fund.
Acest lac are o reputatie foarte proasta.Acest lucru este cauzat de faptu-l ca In acest lac au disparut numeroase animale si un anumit numar de persoane.
In lac au disparut dea lungul timpului circa 300 cai, 500 vaci si 25 de persoane. Martorii, sustin ca vad adesea lumini stralucitoare ce apar deasupra lacului in fiecare seara.
Aceste lumini sant considerate a fi, sufletele celor care s-au inecat.

In ultimi ani numarul cazurilor de disparitii din jurul lacului a scazut foarte mult, aceasta datoranduse faptului ca localnici evita sa se mai apropie de acesta.
Legendele locale spun ca practic lacul nu are fund.Inca nu se stie cam ce adancime ar avea.
Aceste "povesti" ca sa le spunem asea, au atras atentia specialistilor care au facut o serie de investigatii.
In
urma expertizei care sa facut la fata locului ,sa ajuns la concluzia ca acest lac prezinta un exemplu clasic de geopathogenic ,care se leaga de structura specifica scoartei pamantului care se afla in aceasta zona.

Cu privire la diametrul acestuia ,el are aproximativ 30 metrii,avand o apa foarte rece si intunecata.
Pe margine nu exista nici un fel de planta.
Referitor la adancimea lacului, oamenii de stiinta au reusit sa ia masuratori la marginea lui, unde sa constatat ca ar avea cam 13 metrii.
Ceea ce ia pus pe ganduri este faptul ca nu au putut lua masuratori cu exactitate la centrul lui,aproximanduse ca ar avea circa 250 metrii anancime.
Practic aceasta concluzie, nu este justificata in totalitate,ramananduse la ipoteza ca : LACUL NU ARE FUND.


Citeste mai departe...

MONSTRU-L DIN LOCH NESS

Descrierea monstrului din Lonch Ness ,aminteste de o reptila acvatica ce convietuia pe vremuri inpreuna cu dinozaurii.
Legenda despre monstru sau animal ce traieste in lac, este cunoscuta de 1500 ani.
In anul 1880 scafandru-l Duncan McDonalds, declara ca un monstru urias ar fi inotat in directia lui.
Peste ani de zile mai precis an anul 1933, sotii Spicer au zarit an apele lacului o creatura lunga de aproximativ 9 metri lungime, asemanatoare unui dinozaur.
Cu toate acestea oameni de stiinta nu au dat crezare afirmatiilor, fiindca nu exista nici pana in ziua de astazi dovezi concrete.
Ziarele din Londra au trimis corespondentii in zona,iar o trupa de circari,ar fi oferit o inportanta suma de bani celui care ar fi prins
creatura.
Ziarul Daily Mail din Londra , a angajat un vanator de renume sa captureze monstru-l, iar acesta a declarat ca ar fi gasit urmele unui urias patruped.
In urma declaratiei, ziarul a publicat un articol cu untitlu pe masura:
"MONSTRUL DIN LOCH NESS NU ETE O LEGENDA, CI UN FAPT REAL".
Sute de turisti au navalit atunci sa vada monstrul.
Inbarcati an barci au asteptat zile in sir sa vada minunea, ceea ce nu sa intamplat.
O serie de mulaje ale urmelor au fost trimise la Muzeul din Marea Britanie ,dar acestea s-au dovedit ar fi ale unui animal si mai exact ale unui
hipopotam.
Aceasta poveste a cam taiat avantul vanatorilor de legende dar, povestile au continuat.
In anul 1934, a fost publicata prima fotografie ce reprezenta o creatura asemanatoare cu un dinozaur.
De atunci numeroase expeditii dotate cu sonare si aparate performante ,
au cercetat suprafatele lacului.
Cu toate ca au fost aduse tot felul de dovezi concludente si neconcludente, fotografia facuta an anul 1934 sa dovedit a fi o farsa.
Acest lucru insa nu a taiat de data aceata avantul turistilor si al profesionistilor de a vizita faimosu-l lac, sperand in continuare sa zareasca monstrul din LOCH NESS.



Citeste mai departe...

EXPERIMENTU PHILADELPHIA


Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in celebrul “Experiment Philadelphia”. Este vorba de binecunoscuta experienta in care o nava a marinei S.U.A. ,distrugatorul USS-Eldrige a disparut pur si simplu din fata sefilor armatei, pentru ca sa reapara dupa o perioada de timp.
Acest experiment desfasurat in portul din Philadelphia in 1943, a fost tinut secret aproape 40 de ani, in unele cercuri negandu-se vehement existenta acestui experiment.
Marinarii care au supravietuit experimentului relatau faptul ca ei au fost anuntati doar ca se faceau teste pentru “invizibilitate”, pentru ca radarele germane sa nu poata depista navele aliate.
Intr-adevar, la inceperea experimentului nava a fost cuprinsa de o ceata densa alb-verziue care a devenit rapid laptoasa, chiar materiala.
In scurt timp, atat pe ecranele radar, cat si in port, nava a disparut din campul vizual; in apa se vedea doar forma de contur a navei.
Mica nava de coasta USS Cyclops care monitoriza experienta a inconjurat de mai multe ori forma ce se presupunea a fi nava, insa, dupa cum relatau marinarii, nu se puteau apropia, parca se loveau de un zid de netrecut.
Dupa aproximativ 5 minute, nava a revenit din invizibilitate aratand imagini de cosmar: oameni cazuti, unii carbonizati, altii pur si simplu disparand fara urma!
Totusi , rezultatele acestor experimente,au devenit mult mai periculoase decat se asteptau Fortele Navale.
Cu toate ca povestea in sine parea bizara, au existat prea multe coincidente ca sa nu fie un dram de realitate.
In anul 1934 Guvernul American ,a facut experimente folosind animale domestice.
Acestea au fost incarcate pe nava USS Eldridge, si transferata la Portul Militar din New York.
In urma experimentului sa constatat ca nava a devenit invizibila, dar cand sa materializat multe dintre animale ereau disparute s-au sufereau anumite arsuri si echimoze.
In acelasi an ,intreg echipajul navei avea sa traiasca clipe de cosmar,nava disparand din port timp de patru ore.
Patru ore mai tarziu, a aparut la mal anvaluita in ceata.
O parte dintre marinari luasera foc, altii inebunisera, iar unii dintre ei ereau pur si simplu angropatii in structura navei pe puntea inferioara.
Totusi ramane intrebarea : unde sa aflat timp de patru ore nava!!!
Au fost marturii ale unor persoane care declarasera ca ar fi vazuto in portul Norfolk .
Altii sustin ca ar fi calatorit in timp si spatiu.
Marina a negat totul spunand ca echipajul navei ar fi disparut pe mare.
Membrii familiilor marinarilor de pe USS Eldrige au raportat disparitii si aparitii ale acestora.
Unul dintre participantii la experiment si-a luat haina si caciula si, ca si cum totul ar fi fost normal, a iesit pur si simplu prin perete si a disparut fara urma. El nu a fos gasit nici in ziua de astazi.
Dupa lungi dezbateri, guvernul a hotarat ca nava sa fie dezmembrata, legand straniile fenomene de aparitii si disparitii de o anumita impregnare pe care ar fi capatat-o aceasta in timpul experientei, insa chiar in acel moment USS Eldrige a disparut din port fara sa se mai intoarca vreodata.
Toate aceste dispariti si aparitii,au durat cam doi ani de zile ,dupe care totul a fost dat uitarii.
Poate cine stie cum intro zi cineva ,cumva o sa desluseasca misterul navei USS Eldrige.
Timpul este inainte ...

Urmariti in continuare un documentar realizat pe aceasta tema.


Partea 5 (ultima)


Partea 4


Partea 3


Partea 2


Partea 1


Citeste mai departe...

INSULA PASTELUI





Insula Pastelui este situata la peste 3.000 km sud-vest de Insulele Galapagos si la 4.200 km departare vest de Chile
S-a format in urma unei eruptii vulcanice si are forma triungiulara, cu laturi de aproximativ 20 de km fiecare.
Munţi întregi fuseseră de-a dreptul răsturnaţi, roca vulcanică dură ca fierul fusese tăiată ca o bucată de unt, iar stânci imense cântărind zeci de mii de tone zăceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate.
Sute de statui uriaşe, unele atingând 10-12 m înălţime şi cântărind 50 de tone, contemplă până în ziua de azi cu ochii lor lipsiţi de viaţă, aidoma unor roboţi monstruoşi care aşteaptă clipa când vor fi din nou puşi în funcţiune, de călătorul aflat în trecere pe aceste meleaguri. Iniţial, aceşti coloşi purtau şi nişte pălării, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului.
Daca mai adăugam la aceasta şi faptul că pălăriile, în greutate de peste 10 tone, zăceau departe de capetele de piatră ale statuilor carora le aparţineau, urmând ca apoi să fie ridicate la înalţimea necesară, se poate înţelege că ele nu fac decât să încâlcească şi mai mult dezlegarea enigmei.
Legendele bastinasilor vorbesc despre o populatie care a sosit aici din est, urechi-lungi, si o alta venita din vest, urechi-scurte.
Primi exploratori europeni au ajuns pe insula in anu 1722, in Duminica Pastelui. De aici si denumirea care i sa dat.
In anul 1770 are loc o noua expeditie pe insula. Exploratorii au remarcat aceeasi populatie prietenoasa si pamanturi lucrate.
Patru ani mai tarziu, o alta expeditie ofera o imagine a insulei total diferita.
Pamantul era nearat, oamenii erau agitati si demoralizati, si daca pana atunci nu erau inarmati, acum purtau sulite si bastoane. Imensele statui fusesera rasturnate, iar adoratorii lor disparusera.
In secolul XIX, insula Pastelui a devenit tinta negustorilor de sclavi, iar in 1862 populatia a fost distrusa in urma unei razii peruviene.
De-a lungul peretilor stâncoşi ai insulei şi de jur-împrejurul craterelor vulcanice, exploratorii au descoperit sute de statui începute, dar neterminate.
Mii de unelte, nişte simple topoare de piatră, erau împrăştiate la rândul lor, ca şi cum lucrul ar fi fost întrerupt pe neaşteptate.
Cele mai frumoase si mai faimoase "ramasite" ale acestei culturii, raman giganticele statui sculptate in piatra, numite"ahu".
Exista cel putin circa 700 de astfel de statui raspandite pe tot cuprinsu-l insulei.
In marea lor majoritate,statuile cantaresc in jur de 14-18 tone,insa una dintre ele, le intrece pe toate are 270 tone.
Se estimeaza ca ar fi fost construite in marea lor majoritate ,in ajurul anului 700 .
In functie de marimea statuilor ,ereau necesari cam 50-150 de oameni pentru a le deplasa.
Capetele statuilor sant foarte mari fata de restul corpului, si au urechi alungite si barbii ascutite.
Inca nu se stie cu ce scop au fost construite, acest lucru clasandule pe lista celorlalte sute poate mii de mistere nedescoperite.
Cu trecerea timpului ,multe staui au fost daramate .
Cele care au ramas intregi stau marturie a unei civilizatii de mult apuse.














sfarsit


Citeste mai departe...

FLUVIU-L AMAZON







Cel mai mare râu al Terrei prin cele trei coordonate de baza: lungime, suprafata bazinului si debit de apa scurs. Strabate de la vest la est aproape întregul continent sud-american, în portiunea lui cea mai lata, aproxmativ de-a lungul paralelei de 4° lat. sudica. Izvoraste, prin afluentul sau Ucayali si, respectiv, Apurimac, din Anzii Peruvieni, Cordillera de Chila, rnasivul Nevada Mismi (5 597 m alt.) dintr-un lac situat la 5 250 m alt. numit Intyre - dupa numele unuia dintre membrii expeditiei americane care a explora regiunea în 1971, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca si la 110 km nord de orasul peruan Arequipa. Asadar, izvoarele Amazonului pe Ucayali si respectiv, pe afluentul acestuia Apurimac au fost stabilite în 1971 de catre expeditia condusa de Loren McIntyre, 1a o distanta în timp de 471 ani de când spaniolul Vicente Yanez Pinzon descopera, în 1500, gura fluviului ale carui ape transformau portiunea alaturata Oceanului Atlantic într-o Mar Dolce (Marea Dulce). Amazonul propriu-zis începe de la confluenta celor doi mari afluenti Ucazyali si Maraunon, care se unesc la Nauta, ceva mai în amunte de localitatea Iquitos; pâna la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stânga - Rio Negro, care se produce 1a Manaus, Amazonul se numeste Solimoes. În limitele bazinului intra versantii estici ai Anzilor, o parte din Podisul Guianei, partea nordica si centrala Podisului Braziliei si Amazonia, cea mai mare câmpie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfasoara între Ecuator si 50 lat. sudica, cu consecinte foarte importante în clima regiunii si pentru regimul de scurgere fluviului. Cursul superior, reprezentat prin Ucayali si Maranon, se înscrie în regiunea muntoasa, andina, cu vai înguste, îndeosebi a Maranonului, care curg paralel cu tarmul Pacificului pe o vale de natura tectonica, cu pante mari, ceea ce confera râurilor viteze de scurgere mari în comparatie cu cele din Câmpia Amazoniei. Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de 4 380 km, o panta extrem de mica - 0,003 % (la vest 160 m. alt. si la est 0 m), corespunde unei zone de subsidenta în care s-a acumulat un volum enorm sedimente (circa 4 000 m grosime). Râurile afluente, la iesirea din podisurile vecine, constituite din roci dure, formeaza numeroase cascade si repezisuri care le confera un potential hidroenergetic ridicat. Cu toate ca forma bazinului se poate asemana cu o frunza în care nervura principala (Amazonul) colecteaza numerosi afluenti pe ambele parti, se poate remarca o disimetrie evidenta - în sensul ca pe partea dreapta (din sud) vin mai multi afluenti si destul de mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu si, discutabil, Tocantins), în comparatie cu partea stânga (Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimeaza ca Amazonul colecteaza circa 1000 afluenti mai importanti, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecar. Între Manaus si Anzi, Amazonia are forma unei pâlnii largi de 2 OOO km, limitata la sud de Madeira si la nord de Rio Negro. Panta foarte scazuta în aceasta parte favorizeaza divagarea apelor, formând un paienjenis de meandre, brate moarte, grinduri instabile. Latimea apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos si 5 km catre Manaus, iar adâncimea apei între 20 si 50 m. În avale de Manaus, datorita apropierii podisurilor Guianei si Braziliei, latimea Cîmpiei Amazonia se restrânge în unele locuri la 200-300 km, determinând si un proces de eroziune pe verticala mai mare, fapt ce conduce la o adâncime maxima a apei în albie, la Obidos, de circa 80 m.
În sectorul inferior, catre Oceanul Atlantic, la circa 400 kilometri dupa confluenta cu Xingu, râul se împarte în mai multe brate (furos), separând insule care se constituie într-o delta de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 hm2). Aceasta delta este limitata la nord-vest de bratul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de bratul Para în care se varsa apele râului Tocantins. Dintre insulele cele mai importante incluse asa-zisa delta mentionam: Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexiana si Marajo, cea mai mare (40 154 km2). Apele bratului Para cu cele ale lui Tocantins formeaza estuarul numit Bahia de Marajo, pe malul caruia se gaseste portul Belem, fondat în 1616, cel mai important pentru navigatia de pe Amazon. Latimea albiei, în cursul inferior, variaza între 15 si 20 km, iar înainte de delta între 80 si 150 km, adâncimea apelor scade la 20-25 m, dar suficienta pentru navigatia vaselor de tonaj maritim.

Situat în zona ecuatoriala, cu afluenti în ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. În timpul verii boreale aduc ape bogate râurile de pe partea stânga, iar în vara australa cele de pe dreapta. Totusi, datorita numarului mare de afluenti din emisfera australa, în august - septembrie, când râurile de aici au apa mai putina, se înregistreaza ape scazute pe Amazon. Sunt si situatii, cu totul exceptionale, când apele mari din cele doua emisfere se suprapun producând inundatii catastrofale.

Informatiile provenind din surse autorizate despre cantitatea de apa e care o transporta Amazonul sunt, totusi, destul de diferite. Cu circa 309 ani în urma, debitul mediu al râului era estimat la 70 000 m3/s: Ulterior, prin efectuarea altor masuratori, cifra s-a ridicat la 120 000 m3/s, iar dupa calculele Serviciului geologic al Statelor Unite, aceasta ar ajunge la valoarea colosala de 190 000 m3/s dupa confluenta cu râul Xingu, corespunzând unui debit specific de 30,9 1/s. km2. În lucrarea World water balance and water resources of the Earth, 1978, debitul mediu împreuna cu Tocantins este estimat la 220 000 m3/s. Debitul maxim ar fi de aproximativ 300 000 m3/s, iar cel minim de 70 000 - 80 000 m3/s. Potrivit valorii debitului mediu, Amazonul ar detine 17-19 % din scurgerea medie a râurilor Terrei.

Corespunzator acestei cantitati de apa este si cea de aluviuni, care apreciaza la un miliard de tone pe an. Aceasta cantitate enorma de aluviuni este împrastiata în Oceanul Atlantic sub forma unui urias evantai, în fata gurilor Amazonului, pâna la circa 300 km în larg. În interiorul bazinului sunt afluenti care aduc ape încarcate cu aluviuni galbene, numiti si brancos si râuri cu ape negre drenate din mlastini, numite rios negros. Cel mai tipic este afluentul cel mai mare de pe stânga, numit Rio Negro. Dupa confluenta acestuia cu Amazonul la Manaus, apele negre curg alaturi de cele galbui-roscate fara sa se amestece pe multe zeci de kilometri. În timpul apelor mari, nivelurile fluviului si ale afluentilor cresc cu 15 - 20 m, rupând maluri, smulgând arborii si locuintele indienilor purtându-le încet spre ocean. Datorita pantei mici si a revarsarii laterale, deplasarea apelor se face extrem de încet, încât de la Tabatinga la Obidos cei 1 400 km sunt parcursi în doua luni, aceasta imensa masa de apa fiind, pe drept cuvânt, numit o adevarata "mare în mers".

Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de localnici pororoca este efectul fluxului marin care patrunde în sus pe fluvii provocând valuri puternice ce ajung uneori pâna la Santarem, la 1 000 km în interior. În estuarul larg de peste 200 km si lung de 350 km pororoca are efecte distrugatoare asupra tarmului, îngreuiaza navigatia spre ocean si chiar descarcarea apelor. Pororoca, alaturi de inundatii, sunt doua fenomene care schimba continuu configuratia malurilor si a tuturor gurilor de varsare ale afluentilor pâna la Manaus.

Potentialul hidroenergetic al Amazonului, cu toti afluentii, apreciat 1a 280 mil. KW, este foarte putin folosit pâna în prezent.

Navigatia pe Amazon si afluentii sai însumeaza circa 50 000 km, pe fluviu aceasta practicându-se cu vase de tonaj maritim pâna la Manaus si cu vase mai mici, pe 4 200 km, pâna la cascada Pongu de Manscriche, situata pe Maranon, la iesirea acestuia din Anzi.

Clima bazinului Amazon, calda si umeda în cea mai mare parte si mai uscata în Anzi, cu temperaturi între 23 si 28°C, în medie (variatii mici în timpul anului si ceva mai mari de la zi la noapte), precipitatii bogat (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios si unul mai uscat (caar se accentueaza catre nord si sud în regiunea podisurilor), creaza conditiile cele mai favorabile dezvoltarii unei vegetatii luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Câmpiei Amazoniei, formând un adevarat "ocean verde" - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important în reglarea conditiilor de circulatie ale maselor de aer si, respectiv, a umezelii pentru continentul sud-american si chiar pentru Terra. Singurele perturbari în desfasurarea regulata a circulatiei aerului si temperaturii sunt valurile de aer rece (friagens), care patrund din sud, producând scaderi bruste de temperatura.

Amazonia reprezinta în prezent - din punct de vedere al exploatarii resurselor sale - un obiectiv prioritar pentru Brazilia, Bolivia, Peru si Columbia. Astfel, în 1966, s-a înfiintat Comisia Superioara pentru Dezvoltarea Amazoniei (SUDAM), care a elaborat, în 1970, Programul pentru integrare nationala (PIN), ce are ca obiective principale: realizarea soselei transamazoniene (6 300 km), a carei constructie a început deja, precum si colonizarea zonei. În 1974 Programul Polamazonia a selectat deja 15 areale cu potential ridicat agricol si minier. Ofensiva asupra Amazoniei continua, cu consecinte imprevizibile asupra echilibrului ecologic propriu si asupra influentei pe care Amazonia viitorului o poate avea asupra unor procese majore climatice si de mediu la scara planetara.


Citeste mai departe...

DELFINU-L CALDERON

RUSINE DANEMARCA...









Aceste acte de barbarie ,fiindca nu ai cum sa le spui altfel,s-au petrecut in Danemarca,care se stie este o tara foarte civilizata.
Dar se pare ca acum si-a patat "obrazul".
Un grup de tineri din Insulele Feroe (care apartin Danemar-cei),cu un sadism ,parca aminteste de vremea nazista,au macelarit pur si simplu
un intreg banc de delfinii apartinand speciei CALDERON.
Acest delfin este cunoscut pentru blandetea lui si obisnuinta de a se
apropia de oameni.
Nu se poate ca in acest secol sa practici un astfel de "festival" cum este denumit la ei, inalcand legile U.E.
Nimic nu te surprinde, si doar te ingrozeste vazand astfel de barbari.
Pentru a opri această crimă, câteva O.N.G-uri au lansat o petitie către forurile specializate în probleme de mediu ale Uniunii Europene. Totuşi pentru a fi luată în considerare petiţia trebuie semnată de un număr cât mai mare de cetăţeni ai Uniunii Europene.


Citeste mai departe...