ELEFANTU-L AFRICAN

Supranumit si elefantul de savana, Loxodonta africana – elefantul african, face parte din ordinul Proboscidea, familia Elephantidae. El este cel mai mare mamifer terestru, atingand o inaltime la greaban de 3-4m, o lungime de 6-7,25m si o greutate de 3.200-7.500kg.

Elefantii sunt ierbivori, hranindu-se cu toate tipurile de vegetatie: ierburi, frunze, fructe, coaja de copac. Ei pot fi intalniti in paduri, savane, mlastini, tufarisuri si zone semi-aride.
Masculii din specia elefantului african pot depasi greutatea de 6 tone.Greutatea capului poate avea un sfert din masa corpului.Aceasta parte a corpului,pe linga greutatea sa considerabila,este incarcata si cu mijloace de obtinere a hranei - trompa,fildesii,masele de mestecat,uriasii muschi ai maxilarului.

Fildesii elefantilor sunt dinti alungiti - incisivi modificati - care sunt folositi pentru scoaterea radacinilor din pamant si pentru decojirea pomilor.Elefantii masculi folosesc fildesii in luptele lor de stabilire a ordinii ierarhice,lupte premergatoare perioadei de imperechere.Spre deosebire de dinti,fildesii cresc pe tot parcursul vietii elefantului.S-a inregistrat ca un mascul de elefant african batran avea fildesii de peste 3 m lungime.

Capul elefantului este sustinut de un gat scurt,puternic.De aceea elefantul nu poate sa-si aplece capul pentru a aduna hrana.Aceasta deficienta a fost inlaturata de procesul de evolutie prin dezvoltarea trompei,rezultata din alungirea buzei superioare musculoase si a nasului.Acest organ admirabil al elefantilor este constituit din mii de muschi si este utilizat pentru o sumedenie de operatii,printre care culesul fructelor,aspiratia apei,ruperea crengilor si sapatul radacinilor.Trompa este sensibila atat la mirosuri cat si la pipait,elefantii o folosesc atat la indentificarea unui elefant strain cat si la transmiterea salutului membrilor familiei sau la mangaierea perechii dorite.

Elefantii nu au glande sudoripare, urechile actionand ca radiatoare pentru eliberarea caldurii . Prin agitarea lor, fiecare vas de sange din urechea mare intra in contact cu aerul, fapt ce raceste sangele inainte ca ecesta sa circule din nou in tot corpul.

Vederea e proasta. Ochii sunt mici, in comparatie cu capul mare care se misca foarte putin lateral. Celelalte simturi –auz, miros, gust, pipait- sunt ascutite. Cel mai sensibil organ este trompa, care detecteaza adesea mancare si pericol pe pamant si in aer. Elefantii pot mirosi apa de la distante mari si pot auzi sunete de la mai mault de o mila.

E greu de masurat inteligenta unui animal. Totusi exista motive sa credem ca elefantii sunt capabili de functii mentale mai inalte decat ale multor alte animale domestice. Un indicator e usurinta cu care invata trucuri sau sarcini. Un elefant tanar isi reaminteste diferite drumuri catre mancare sau apa. Comportamentul jucaus, observat la primate, considerat ca dovada de inteligenta, e tipic elefantilor tineri, care irosesc multa energie in jocuri ce-i obisnuiesc cu deprinderile sociale specifice vietii in familie.

De peste 2000 de ani, elefantii africani, au fost capturati si antrenati. Elefantii au fost folositi de generalul cartaginean Hannibal pentru a cara provizii peste Alpi in timpul marsului sau de cucerire a Romei in secolul III. In secolul XVI erau condusi pe campul de lupta, iar in al doilea Razboi Mondial (1939-1945) au fost folositi pentru tragerea echipamentului militar pe pante abrupte si noroioase.

Elefantul african si cel asiatic sunt specii pe cale de disparitie. O varietate de elemente au contribuit la declinul lor. Au fost macelariti in secolele trecute numai pentru fildesul coltilor; razboaiele, taierea padurilor pentru obtinerea de teren arabil, braconajul. La inceputul anilor 1900 populatia de elefanti salbatici era de circa 10 milioane; pana in 1979 vanatoarea si distrugerea habitatului au redus-o la 1,3 milioane. Pana in 1989 s-au redus cu 600 de mii, iar la sfarsitul secolului nu mai erau decat 640 de mii.

In multe zone elefantii nu mai cresc decat in rezervatii naturale izolate si prea mici pentru dezvoltarea unei turme. Se incearca programe de inmultire in captivitate pentru prevenirea extinctiei. Transportarea lor din salbaticie in gradinile zoologice e ilegala, iar daca procesul de inmultire nu are parte de succes se estimeaza ca populatia de elefanti captivi va muri pana in 2030.